Ilie Tudor s-a mutat la Domnul

Scriitorul, poetul, psaltul şi mai ales încercatul creştin Ilie Tudor din Podari, Dolj, tatăl maestrului Tudor Gheorghe, a trecut la cele veşnice. Dumnezeu l-a chemat la Sine după 92 de ani de viaţă, încununată de alese virtuţi, între cele mai de seamă numărându-se cu siguranţă răbdarea în suferinţă şi iubirea faţă de valorile Bisericii Ortodoxe. „Nea Ilie“, aşa cum îl ştiau toţi, lasă în urmă o epopee a adevăratei mărturisiri ortodoxe, călită în cele mai aprige închisori comuniste. Toată viaţa şi-a închinat-o slujirii lui Hristos, fiind din tinereţe cântăreţ la strana Bisericii „Sfântul Grigorie Decapolitul“ din Podari. A fost arestat la 35 de ani şi închis, împreună cu mai mulţi preoţi şi oameni de alte profesii din Oltenia, de la Craiova la Aiud, şi apoi în închisoarea din Balta Brăilei. În spatele cortinei negre a celor 22 de ani de condamnare, Ilie Tudor l-a descoperit cu adevărat pe Dumnezeu. Pentru el, anii de temniţă au devenit din pagubă câştig. Întotdeauna s-a considerat un fericit absolvent al „facultăţii negre de la Aiud“. „Când vorbea părintele Stăniloae, mai aveai timp să simţi frigul sau foamea sau alte gânduri? Acolo am terminat, aşa cum îmi mai zice din când în când Tudor Gheorghe, «facultatea neagră de la Aiud». Ce-mi trebuia profesor, dacă vorbea părintele? La ce nivel şi cu ce căldură vorbea! Mă uitam: era slab, dar ce lumină avea în ochi! Parcă ieşea o căldură din el când vorbea!“ Acolo, pe cimentul îngheţat, în lipsă şi suferinţă, duhul stătea deasupra materiei. Când părintele obosea, alte voci înţelepte şi duhovniceşti continuau să ţină aprinsă flacăra credinţei pentru ca şi trupurile îngheţate să se încălzească din căldura ce le mistuia sufletele: „Când părintele obosea, intervenea altul, de exemplu profesorul Mironescu, cel de la Rugul Aprins, sau Radu Gyr, Nichifor Crainic. Cum mai putea să-ţi fie frig sau foame? Se suna stingerea şi atunci se cânta încet «Cu noi este Dumnezeu!» sau alte cântări religioase“, afirma nea Ilie într-una din paginile ziarului nostru.

În semn de recunoştinţă pentru jertfa mărturisirii sale ortodoxe, Biserica l-a răsplătit cu cel mai înalt rang pentru mireni: Crucea Patriarhală.

Pentru întreaga sa viaţă, plină de încercări şi jertfă, rugăm pe Bunul Dumnezeu să-l aşeze pe fratele nostru în ceata bineplăcuţilor Săi întru veşnică şi neştearsă pomenire! (Arhid. Ioniţă Apostolache)