Istoria neromanţată a lucrărilor de consolidare şi restaurare a Catedralei mitropolitane

Silviu Dascălu, 10 Octombrie 2007

▲ Din 1997 şi până azi, se desfăşoară neîntrerupt ample lucrări de consolidare şi restaurare a Catedralei mitropolitane din Iaşi ▲ Lucrările au fost iniţiate de Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, actualul Patriarh al BOR, PF Părinte Daniel ▲ Consolidarea Catedralei s-a făcut pe mai multe planuri, atât orizontale, cât şi verticale ▲ Pentru realizarea fundaţiei interioare, constructorii au săpat până la o adâncime de cinci metri ▲ Întrucât s-au făcut lucrări importante în interiorul altarului, mâine dimineaţă va avea loc resfinţirea acestuia ▲

De zece ani, cel mai impunător lăcaş de cult din Iaşi - catedrala mitropolitană, a intrat în reparaţii capitale. Întrucât doar de hramul Sfintei Cuvioase Parascheva catedrala mitropolitană din Iaşi cheamă la rugăciune mii de creştini, afară de credincioşii care vin zi de zi să se închine la ocrotitoarea Moldovei sau să participe la slujbele de aici, iar construcţia ajunsese într-o avansată stare de degradare, lucrările de consolidare deveniseră imperios necesare. Din anul 1997 a început munca efectivă, ea desfăşurându-se şi în prezent. Consolidarea a început din exterior, apoi în interior, pentru ca apoi, constructorii să continue efectuând consolidarea pereţilor pe verticală şi pe orizontală.

Cauzele degradării

Ţinând cont de vechimea lăcaşului de cult, dar şi de zona unde este amplasat, trecerea timpului şi-a spus cuvântul şi a lăsat urme adânci în structura catedralei. Potrivit specialiştilor, există mai multe motive din cauza cărora Catedrala mitropolitană a avut de suferit. În primul rând, terenul de fundare este unul sensibil la umiditate, ceea ce a dus la o anumită instabilitate a terenului. În plus, instabilitatea este dată şi de amplasarea clădirii pe malul unui versant, la poalele lui fiind odinioară un teren mlăştinos. Alte cauze ale degradării au fost mortarul de slabă calitate şi deficienţele de construcţie. Pe lângă toate aceste cauze de ordin ştiinţific, au intervenit şi cauzele naturale, necontrolabile, respectiv cutremurele care au avut loc de-a lungul timpului, cele mai importante fiind cele din anii 1940 şi 1977. Specialiştii spun că efectele acestor cauze puteau fi remediate măcar parţial, dacă s-ar fi intervenit de fiecare dată când apărea câte o problemă.

Consolidare şi restaurare capitală

Din punct de vedere cronologic, lucrările de la Catedrala mitropolitană din Iaşi ar putea fi împărţite în două etape, respectiv cele efectuate înainte de anul 1989, şi cele ulterioare acestui an.

Lucrările de după 1989 au debutat în anul 1995, când a început seria de reparaţii capitale, ce se desfăşoară şi în prezent.

„În vara anului 1995, Înalt Prea Sfinţitul Daniel, examinând starea în care se găseau zidurile catedralei, a decis consolidarea timpanului de vest, lucrări care au şi fost finalizate în două luni. Apoi, un colectiv de specialişti din Iaşi şi Bucureşti au făcut studii preliminare complexe (arheologice, istorice, dinamice, pe materialele folosite, investigarea avariilor, etc.), pe baza cărora s-a întocmit o expertiză tehnică completă, care a fost trimisă Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. Aceasta a aprobat soluţiile de intervenţie la fundaţii, ziduri, arce, bolţi şi turle, intervenţii atât din interior, cât şi din exterior“, a explicat dr. ing. Vasile Dascălu, unul dintre responsabilii proiectului de consolidare şi restaurare la monumentul istoric Catedrala mitropolitană Iaşi.

După expertiza făcută de specialişti şi proiectul aprobat de Comisia Monumentelor Istorice, începând cu anul 1997 s-au deschis ample lucrări de consolidare, primele intervenţii făcându-se la fundaţiile navei centrale din exteriorul catedralei, prin realizarea ecranului de piloţi, a grinzilor cu goluri mari, conexată la fundaţia pereţilor existenţi. Aceste fundaţii exterioare au fost ulterior legate cu fundaţiile din interior, lucrări care s-au desfăşurat până recent.

Subsol cu aceeaşi suprafaţă ca şi catedrala

Pentru realizarea fundaţiei interioare, constructorii au săpat până la o adâncime de cinci metri, pentru a putea consolida fundaţia interioară şi pentru a putea face legătura cu structura de rezistenţă din exterior.

În urma excavării pământului, din interior a rezultat în subsol un spaţiu util, întrucât s-a renunţat la aducerea înapoi a pământului excavat.

„S-a renunţat la aducerea pământului înapoi, deoarece asta implica anumite costuri suplimentare. În primul rând, trebuia să găsim pământ galben, care se tasează cel mai bine, şi ar fi trebuit să plătim pentru el, la care se mai adăuga şi transportul şi avizele necesare. Aşa am economisit şi bani, şi timp, rezultând un spaţiu care poate fi folosit în diferite scopuri“, a explicat inginerul Sandu Chiriţa, şeful şantierului de la catedrala mitropolitană. Accesul în subsolul catedralei se va face prin exteriorul lăcaşului de cult, pe lângă scările principale. „Spaţiul care a rezultat în urma săpăturilor pentru realizarea consolidării va putea fi folosit în mai multe scopuri. Deocamdată, nu i-am dat o destinaţie anume, ci urmează să vedem ulterior ce va fi. Oricum, cert este că în interior va fi un sfânt altar, care va fi folosit spre exemplu când va veni o delegaţie din străinătate şi va vrea să facă şi o rugăciune, iar sus va fi în desfăşurare o altă slujbă. Apoi, acolo vom putea face sfânta agheazmă pe fiecare întâi ale lunii sau sfântul maslu. De asemenea, tot în subsolul catedralei vom putea face prezentări video, conferinţe sau alte asemenea activităţi“, a explicat părintele Dosoftei Şcheul, mare eclesiarh al Catedralei mitropolitane din Iaşi.

Consolidare pe mai multe planuri

Consolidarea catedralei s-a făcut pe mai multe planuri, atât orizontale, cât şi verticale. În plan orizontal, elemente de consolidare există începând de la cota minus cinci metri, adică de la nivelul de călcare a spaţiului de la subsol, continuând cu nivelul actual de călcare, placă ce reprezintă şi pardoseala catedralei, apoi încă două rânduri de structuri de rezistenţă la nivelul balcoanelor şi încă un rând sus, deasupra bolţilor, unde au fost montate nişte grinzi metalice, care leagă pereţii laterali ai navei centrale, fără să atingă bolţile.

În plan orizontal, s-au făcut consolidări începând cu piloţii exteriori, bătuţi la 11,5 metri în pământ, piloţi ce sunt montaţi ca o perdea în jurul catedralei. Tot pe plan vertical, de la inelul de rezistenţă din beton armat, turnat în exteriorul catedralei, pornesc mai mulţi stâlpi armaţi, până la nivelul bolţilor. Soluţiile de consolidare au fost astfel concepute încât să nu afecteze arhitectura monumentului, atât cele orizontale, cât şi cele verticale, elementele de consolidare noi au fost înglobate în masa zidăriei, sub forma unei reţele plane sau spaţiale, după caz, la exterior, refăcându-se zidăria, concomitent cu lucrările de consolidare.

„De la cota minus cinci metri, continuarea consolidării s-a făcut la pereţii de nord şi de sud ai navei centrale şi macrostructurii la nivelul cotei plus 23 de metri, la extradosul arcelor şi bolţilor, asigurând legătura între consolidarea spaţială a pereţilor de nord cu pereţii de sud de la nava centrală şi conexiuni spre turnurile de est şi turnurile de vest, care urmează a se executa în etapele următoare. Până în prezent, per ansamblu, sunt executate lucrările la fundaţii cu intervenţii din interior în proporţie de 90%, fundaţiile navei centrale în proporţie de 100%, fundaţiile turnurilor în proporţie de aproximativ 20%, iar la partea de suprastructură a navei centrale, în proporţie de 85%“, a explicat inginerul Vasile Dascălu.

Placă de aproape jumătate de metru

După ce constructorii au finalizat consolidarea de la subsol a fost turnată o placă de o grosime ce rar se mai întâlneşte în prezent în construcţii. „În mod normal, o placă nu are mai mult de 25 de centimetri grosime, dar aici, ţinând cont de lăţimea catedralei, dar şi de numărul foarte mare de persoane care intră în timpul slujbelor, am turnat o placă de 45 de centimetri grosime, din beton de calitate superioară. De aceea şi trebuie să lăsăm panourile o lună până să se usuce bine şi să luăm schelele de susţinere“, a spus şeful şantierului de la catedrală. În prezent, s-a turnat deja şi ultima bucată de placă, cea dinspre intrarea principală, constructorii aşteptând ca betonul să se întărească şi apoi să fie scoase schelele. Între timp, pe restul plăcii, care s-a întărit deja, se montează marmura, ca de hramul cuvioasei Parascheva să fie finalizată pardoseala.

„Ferestre“ la subsol

Întrucât inelul de beton turnat în interiorul catedralei are o grosime considerabilă, şi sunt acoperite zidurile de fundaţie pe care catedrala le are de la început, constructorii au lăsat şase goluri în structura de beton, ce dau impresia unor ferestre de subsol. „Când am turnat structura interioară, Înalt Prea Sfinţitul Daniel, ne-a spus să lăsăm aceste goluri în perete, pentru a se putea vedea zidurile de la fundaţia catedralei, iar noi am curăţat bine zidurile fundaţiei pentru a se putea observa cum au fost ele construite. În plus, aici vor putea fi puse icoane şi montate spoturi de lumini, şi să fie ceva foarte frumos“, a spus inginerul Sandu Chiriţa.

Lucrări realizate manual

Întrucât lucrările de consolidare sunt foarte complexe, iar rezistenţa lăcaşului de cult era puternic afectată de trecerea timpului şi de fenomenele de până acum, toate lucrările s-au făcut manual. Atât săparea şanţurilor din jur cât şi îndepărtarea cărămizilor de la colţurile catedralei s-au făcut manual, deoarece utilajele grele ar fi putut pune în pericol construcţia şi siguranţa celor prezenţi. „Pe măsură ce săpăm sub zid ca să montăm armătura, punem stâlpi de susţinere, ca să nu existe nici un pericol. De asemenea, şi găurile prin perete, ca să asigurăm legătura dintre consolidarea interioară şi cea exterioară, s-au făcut manual, deoarece orice trepidaţie este periculoasă până realizăm întreaga structură de rezistenţă. Totul s-a făcut cu mare grijă“, a explicat inginerul Sandu Chiriţa.

Ce a mai rămas de lucru

Despre finalizarea lucrărilor este dificil de spus, deoarece acest lucru depinde de mai mulţi factori. Însă, dacă toate lucrurile merg bine, constructorii speră ca anul viitor să fie finalizată în totalitate consolidarea.

„Sunt asigurate proiectele tehnice pentru terminarea lucrărilor la nava centrală la turnurile de est şi la cele de vest. În elaborare, cu finalizare în anul 2007, sunt proiectele de la lucrările exterioare, iar pentru anul 2008, drenuri de colectare şi evacuare a apelor de la infiltraţii, amplasate în partea de est a catedralei. După lucrările de consolidare structurală, în regim de urgenţă, trebuie refăcută învelitoarea de pe acoperişul navei centrale şi în faza a doua, învelitoarea turnurilor. De asemenea, lucrările de finisaj, refacerea acestora şi instalaţiile interioare“, a spus inginerul Vasile Dascălu.

Mâine, 11 octombrie, resfinţirea altarului

Întrucât s-au făcut lucrări importante în interiorul altarului catedralei mitropolitane, mâine dimineaţă va avea loc resfinţirea interioară a acestuia. „În această zi, Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel va resfinţi altarul, deoarece, când s-au făcut lucrările de consolidare, sfânta masă a fost scoasă şi apoi montată din nou. Vor fi puse din nou moaşte, apoi va fi pecetluită şi împodobită din nou cu sfântul antimis, sfintele chivote, sfeşnice, cruci, aşa cum a fost şi înainte“, a explicat părintele Dosoftei Şcheul, mare eclesiarh al Catedralei mitropolitane din Iaşi.

Iniţiate de către PF Părinte Patriarh Daniel, lucrările de consolidare a catedralei au fost finanţate de către Ministerul Culturii şi Cultelor, de Compania Naţională de Investiţii şi, în special, de Inspectoratul de Stat în Construcţii, prin Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice, pentru scoaterea din starea de risc, la un eventual seism.

Sinteza cronologică a lucrărilor

- pe 8 august 1826 are loc emiterea actului de naştere a impunătorului lăcaş de rugăciune, prin hrisovul dat de domnitorul Ioniţă Sandu Sturdza. Potrivit unor tradiţii, „planurile arhitectoniceşti“ ale catedralei existau deja, ele fiind întocmite de inginerul Gh. Asachi.

- Între 1833 şi 1839 se desfăşoară lucrările de construire a catedralei. Deoarece biserica Stratenia era mică, stricată şi zdruncinată de cutremure, s-a hotărât ca noua biserică să fie zidită în locul ei.

- 3 iulie 1833: după săvârşirea Sfintei Liturghii în biserica „Sfântul Gheorghe“, a avut loc sfinţirea apei, apoi mitropolitul Veniamin Costachi, luând mistria şi ciocanul, a aşezat cu mâna sa prima piatră fundamentală.

- 31 august 1837: la această dată, bolta era încheiată şi clopotele se aflau la lucurile lor, meşterii Solc şi Franc Fater continuând apoi lucrările de dulgherie pentru acoperirea edificiului cu lemn şi tablă de aramă.

- 1839: sunt gata turnurile de la uliţă, adică dinspre actualul bulevard, şi cele de la vest.

- 20 iulie 1839: este aşezat ceasornicul, iar crucile destinate turlelor au fost poleite cu aur şi aşezate la locul lor.

- 1840: aflăm de la mitropolitul Iosif Naniescu că „din nefericire, întâmplându-se ca greutatea bolţii să nu fie bine calculată... au fost nevoiţi cu mare grăbire să o dea jos şi au făcut-o a doua oară, din lemn“.

- vara anului 1841: lucrările sunt aproape terminate, urmând să se săvârşească lucrările interioare de împodobire.

- 1842: după plecarea mitropolitului Veniamin, lucrările la catedrală au fost întrerupte, fără a se mai monta catapeteasma ori icoanele.

- 14 decembrie 1854: mitropolitul Sofronie Miclescu intervine pentru repararea catedralei „Sfântul Gheorghe“ şi arată totodată că este periculos a se sluji în mitropolia cea nouă. Fisurile din ziduri s-au tot adâncit şi, în cele din urmă, bolta de lemn a cedat şi s-a prăbuşit „cu mare zgomot“, în vara anului 1857. Din păcate, însă, chiar după această prăbuşire a bolţii, lucrările nu au mai fost reluate.

- 15 aprilie 1880: Încep lucrările de desăvârşire a Catedralei mitropolitane la stăruinţa mitropolitului Iosif Naniescu, având ca arhitect pe Al. Oraşcu, rector al Universităţii din Bucureşti. Începând cu anul 1880, avem o nouă etapă în istoria catedralei. Arhitecţii au ajuns la concluzia că spaţiul dintre zidurile laterale era prea larg, aceasta fiind cauza prăbuşirii bolţii. S-a adoptat soluţia înălţării unor pilaştri în interior, care să îngusteze spaţiul. Existenţa pilaştrilor a dus la apariţia a două nave laterale înguste, cu câte două rânduri de balcoane deasupra, pe lângă nava centrală. Pilaştrii au fost legaţi între ei longitudinal prin arce la nivelul primului rând de balcoane, iar transversal prin arce dublouri, care sprijină boltele.

- aprilie 1881: mitropolitul Iosif Naniescu a pus a doua piatră fundamentală pentru restaurarea şi terminarea lăcaşului. Două exemplare scrise pe pergament ale procesului verbal încheiat cu acest prilej au fost aşezate în „piatra pilaştrilor dinlăuntru şi s-au pus unul în partea dreaptă şi unul în partea stângă a intrării în Sfântul Altar, în adâncime de 4 metri şi 80 de centimetri sub nivelul pavimentului acestor pilaştri“.

- 1881-1883: s-au înălţat pilaştrii interiori, s-au construit balcoanele şi bolţile. La 4 iunie 1881, chiar regele Carol I a pus cheia bolţii.

- 30 decembrie 1886: sunt reînhumate osemintele mitropolitului Veniamin, aduse de la mănăstirea Slatina într-un mormânt aşezat în naosul catedralei, la dreapta, între perete şi cel de-al patrulea pilastru.

- finele anului 1888: după incendiul care a izbucnit pe neaşteptate în paraclisul de lângă Biserica „Sf. Trei Ierarhi“, moaştele Prea Cuvioasei Parascheva, care până la acea dată sălăşluiau acolo, sunt mutate în noua şi impunătoarea catedrală a Iaşului.

- după 1918: s-au săvârşit lucrări de reparaţii, din iniţiativa mitropolitului Pimen Georgescu.

- 1935: pe vremea mitropolitului Nicodim Munteanu au fost spoite în întregime faţadele cu var, ipsos şi praf de piatră, în culoare galben deschis.

- 1957: după înscăunarea mitropolitului Iustin Moisescu, s-au făcut lucrări de reparaţii exterioare ale zidăriei, spoiri, curăţirea picturilor şi introducerea încălzirii centrale, precum şi introducerea unor ventilatoare.

- 1979: se consemnează că pictura ce reprezintă „Întâmpinarea Domnului“ şi „Sf. Mare Mucenic Gheorghe“ au fost expuse intemperiilor vremii aproape un secol, pictura este aproape complet degradată şi de aceea s-a adoptat soluţia repictării în tehnica „mozaic gen Murano“, care există şi în prezent.

- 1989: s-au făcut reparaţii de consolidare la turnurile de est, vest, nord-est şi sud-est ale catedralei mitropolitane, în vederea conservării, şi s-au realizat lucrări de consolidare şi finisaje exterioare şi interioare, acestea fiind ultimele lucrări importante realizate înainte de 1990. ▲


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!