Reportaj
Foto: Mircea Popa

Lucrări de consolidare la Biserica „Sfântul Elefterie”-Vechi

Marius Nedelcu, 16 August 2016

În umbra Bisericii „Sfântul Elefterie”-Nou, Paraclis Patriarhal din București, se află o biserică mai mică, dar foarte valoroasă. Valoarea istorică, culturală și duhov­ni­cească a Bisericuței „Sfântul Elefterie”-Vechi, care o indi­vidualizează în peisajul Capitalei, va fi reașezată în lumină printr-un amplu proces de consolidare, res­taurare și înfrumusețare, ale cărui etape meticuloase și foarte necesare pentru un monument vechi, care însumează 272 de ani, au început să se desfășoare cu binecuvântarea Arhiepis­co­piei Bucureștilor și cu apro­barea Ministerului Culturii.
Biserica „Sfântul Elefterie”-Vechi, din cartierul Eroilor din Capitală, locaș de cult izolat de restul peisajului citadin de drumul care o ocolește și pe dreapta, și pe stânga, este un loc unde oricât de grăbit ai fi în drumul tău, tot poposești puțin cu impresia că ai făcut o descoperire care nu este la îndemâna oricui. Într-un fel ascuns de aglomerația de zi cu zi, locașul a început de ceva vreme să capete haine noi. Biserica din anul 1744 (poziția 1996 - BII mA 19675 în lista monumentelor istorice și de arhitectură) beneficiază acum de ample lucrări de consolidare, restaurare și înnoire.

Primele lucrări, după cum ne-a spus părintele paroh Valer Ulican, protopop al Protoieriei Sector 5 Capitală, privesc construirea unui nou acoperiș pentru a o feri de infiltrațiile apei de ploaie și refacerea picturii interioare, o mărturie a școlii de zugravi bisericești din Țara Românească a secolului al XVIII-lea. „Ca preot paroh, port pe umeri și responsabilitatea asigurării unui climat bisericesc de închinare în bună rânduială, cuvenită unui sfânt locaș precum este bisericuța noastră istorică închinată Sfântului Elefterie. Socotim că redarea strălucirii valoroasei picturi interioare și înlocuirea tablei de pe acoperișul bisericii și a ferestrelor din turlă, precum și a celorlalte lucrări de consolidare sunt urgente și sacre îndatoriri atât ale preoților slujitori, cât și ale credincioșilor și binefăcătorilor”, ne-a spus părintele Valer Ulican.

Lucrări de restaurare specifice unui monument istoric

Acest act necesar vine într-un mod firesc, după ce, în anii trecuți, și Biserica „Sfântul Elefterie”-Nou (poziția 1995 BII mB 19674 în lista monumentelor istorice și de arhitectură), construită între anii 1935 şi 1940, locaș de rugăciune impunător, monumental, remarcabil în peisajul Capitalei, a fost, de asemenea, restaurată și înfrumusețată la exterior și interior și sfințită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. După aceste lucrări împlinite a venit și rândul bisericii vechi, mai modestă, dar cu o istorie bogată. Pe lângă lucrările la interior, biserica veche va fi restaurată și în exterior. „Având în vedere importanța acestui monument istoric, am prevăzut și efectuarea unor lucrări specifice de consolidare și refacere a exteriorului locașului de cult. Se vor executa lucrări de consolidare și refacere a finisajelor interioare și exterioare, refacere a șarpantei, învelitoarei și trotuar de gardă, precum și lucrări de refacere a instalațiilor interioare. Se vor respecta strict prevederile expertizei tehnice și condițiile impuse prin avizul Ministerului Culturii. Aceste lucrări, datorită impor­tanței istorice a locașului, implică o mare complexitate și finețe în execuție. De aceea ne exprimăm speranța ca parohienii și credincioșii să sprijine după putință această ­lucrare necesară. Aceasta este ­datoria noastră, de a respecta ­și transmite mai departe moștenirea lăsată de înain­tașii noștri”, ne-a spus părintele paroh Valer Ulican. Cei care doresc să sprijine restaurarea Bisericii „Sfântul Elefterie”-Vechi pot face donații în lei în contul: Parohia „Sfântul Elefterie”, BCR: RO88RNCB0069148550490001.

O biserică între brațele Dâmboviței

Biserica „Sfântul Elefte­rie”-Vechi a fost ctitorită între anii 1743 și 1744, în timpul celei de-a doua domnii a voievodului Mihail Racoviță, pe o insuliță formată de apele Dâmboviței. Ctitorul principal al locașului de cult a fost Constantin Maxim din București. Cel de-al doilea ctitor al bisericii este Mitropolitul Neofit I Cretanul al Ungrovlahiei (1734-1758). Portretele votive ale ambilor ctitori se află în pronaosul bisericii. Următoarea men­ționare a bisericii datează din anii 1770-1774, când fostul mare ban, principele Mihail Cantacuzino, o semnalează în cronica sa drept „mănăstire fără han”. Biserica a fost preluată în anul 1804 de către Mitropolia Țării Ro­mânești. Prin demersurile Mitro­politului Dositei Filitti (1793-1821), a fost refăcută până la anul 1810, așa cum reiese din catagrafia ce s-a întocmit atunci. În 1838 este afectată de un cutremur și de revărsarea apelor Dâmboviței, iar prin anii 1852-1856, și chiliile care o împrejmuiau au fost dărâmate. Cu mici modificări și lucrări de consolidare a rezistat până la începutul secolului XX. Biserica „Sfântul Elefterie”-Vechi este printre primele locașuri de cult din Capitală care s-au bucurat de statutul de monument istoric. Statu­tul Bisericii „Sfântul Elef­terie”-Vechi este consfințit la data de 15 martie 1915, când aceasta este decla­rată monument istoric printr-un decret regal semnat de regele Ferdinand I (1914-1927). În noile condiții, chiar dacă cu întârziere, din cauza intrării țării în Primul Război Mondial (1916-1918), locașul a fost supus unor ample lucrări de restaurare între anii 1929 și 1935. Împrejurimile bisericii au cunoscut o nouă modificare la anul 1934, când, urmând Planului Director de Sistematizare a Capitalei, strada Sfântul Elefterie a fost îndreptată, ceea ce a dus la intersectarea acesteia cu locașul de cult, păstrat chiar în mijlocul străzii, situație ce se menține până în prezent. Ultimele consolidări ale bisericii au avut loc în urma cutremurelor din 10 noiembrie 1940 și 4 martie 1977, locașul îndeplinind până în prezent rolul de capelă a ­Parohiei „Sfântul Elefterie”. Cu sprijinul Parohiei „Sfântul ­Elefterie”, biserica veche este loc de rugăciune și adunare pentru comunitatea credincioșilor cu deficienţe de auz în Capitală, aici săvârșindu-se Sfânta Liturghie în limbaj mimico-gestual, toate cheltuielile de întreținere ­a locașului și diversele activități misionare fiind susținute ­financiar de Parohia „Sfântul Elefterie”-Nou.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!