Prezent la Iași, la invitația Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” (UMF) din Iași, prof. univ. dr. Cristian Preda, profesor de științe politice la Universitatea București, cunoscut
16 Dec, 2025
Mănăstirea Bistriţa olteană, lăcaşul boierilor Craioveşti
Ridicată pe la sfârşitul secolului al XV-lea ca un aşezământ de reculegere al boierilor Craioveşti, Mănăstirea Bistriţa a cunoscut o istorie tumultuoasă şi deopotrivă bogată în spiritualitate şi cultură. Rivalităţile din casa domnitoare a Ţării Româneşti, în care boierii Craioveşti erau implicaţi, au condus la distrugerea mănăstirii. Însă, sub domnia marelui voievod al culturii, Neagoe Basarab, mănăstirea a renăscut, fiind refăcută, primind întăriri de proprietăţi, donaţii şi numeroase privilegii domneşti. În aceeaşi perioadă, mănăstirea a primit moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul salvate de la Constantinopol din mâinile "păgânilor musulmani". Mănăstirea a prosperat cultural şi spiritual pe măsură ce familia Craioveştilor devenea tot mai influentă la curtea domnească. Aici, arhiepiscopul Matei al Mirelor a scris viaţa sfântului ocrotitor al mănăstirii, iar Mihail Moxa a redactat "Cronograful Ţării Româneşti". Mănăstirea a fost refăcută între 1846 şi 1855, prin ajutor domnesc, iar la 1850, Gheorghe Tattarescu a pictat noua biserică. În 1948 au fost desfiinţate orfelinatul şi şcoala care funcţiona pe lângă mănăstire, iar în 1959, chinovia a fost risipită. Mănăstirea Bistriţa a început să renască după 1984.
