Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Mărturisirea de credinţă a ieromonahului Varlaam Lică în temniţa comunistă

Mărturisirea de credinţă a ieromonahului Varlaam Lică în temniţa comunistă

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 03 Aprilie 2014

Un alt cleric care a suferit sub persecuţia comunistă, mai puţin cunoscut în istoriografia postdecembristă, este ieromonahul Varlaam Lică. Acesta s-a născut la 9 mai 1907, într-o familie de oameni simpli şi credincioşi din localitatea nemţeană Vânători. După şcoala primară din satul natal, în 1927 viitorul monah s-a înscris în Seminarul de la Neamţ, unde a învăţat până în 1929. După satisfacerea stagiului militar, şi-a continuat studiile de teologie, în anii 1931-1938 la Seminarul monahal de la Mănăstirea Cernica, apoi pe cele superioare în 1939-1941 la facultatea de la Chişinău şi în 1941-1946 la Bucureşti. Pentru că fratele său era stareţ al mănăstirii argeşene Robaia, a vieţuit o perioadă de timp în acest aşezământ. În august 1938 este hirotonit ierodiacon pe seama Mănăstirii Turnu, jud. Argeş (astăzi în Vâlcea), iar în 1940 ieromonah de către episcopul Grigorie Leu. Pentru a putea urma studiile de teologie s-a angajat ca pedagog, de la 1 ianuarie 1940 la Seminarul de la Câmpulung Muscel, în decembrie 1940-iunie 1941 la Seminarul din Curtea de Argeş şi în noiembrie 1945-iunie 1946 la liceul de băieţi din Găeşti. Ulterior, este numit slujitor la Catedrala episcopală din Sighet. Aici este cercetat de Siguranţă, pe motiv că ar activa alături de legionari. Nu se găsesc probe împotriva sa şi dosarul se clasează. Totuşi, la 13 februarie 1948, în timp ce se afla în tranzit în Câmpulung Muscel, ieromonahul Varlaam Lică este reţinut de Siguranţă. Din delaţiunile unor informatori ai Siguranţei rezulta că ieromonahul Varlaam ar fi „instigat contra statului şi defăimat pe guvernanţii URSS”. În ancheta de la Siguranţa din Bucureşti a refuzat să recunoască acuzaţiile care i se aduceau. Fără nici o decizie juridică, în iulie 1948 a fost trimis în penitenciarul din Piteşti. Pentru că se îmbolnăveşte de TBC, Varlaam Lică este mutat în penitenciarul de la Târgu Ocna, unde autorităţile comuniste iniţiaseră reeducarea. Îi cunoaşte pe Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide, stareţul Gherasim Iscu şi alţi trăitori creştini deţinuţi.

Ca monah îşi urmează vieţuirea creştină, după cum consemnau gardienii: „Deţinutul Lică Varlaam se manifestă mai mult pe temă religioasă, contra regimului de democraţie populară, afirmând că comuniştii au distrus credinţa şi biserica, răspândind această teorie în rândurile deţinuţilor pentru a le ridica moralul lor banditesc”. În acelaşi document se mai arăta că ieromonahul Varlaam „a căutat tot timpul să creeze o atmosferă ostilă problemei demascărilor şi reeducării”, afirmând: „Este păcat să demaşti pe aproapele tău”. La 27 februarie 1952, o sursă a Securităţii nota: „Deţinutul Varlaam Lică în luna aprilie 1951, când în rândul deţinuţilor se agita problema demascărilor, ţinea în curte, împreună cu alţi deţinuţi, preoţi, ca: Cărăuşu Adrian, Ioja Sinesie şi Banu Constantin, un fel de adunări religioase în care antrena şi pe alţi deţinuţi, vorbindu-le despre păcatul de a face rău aproapelui şi alte lucruri”. Mai mult, conform unui alt informator, la decesul unor deţinuţi din penitenciarul de la Târgu Ocna, în septembrie-octombrie 1950, părintele Varlaam „a încercat să facă slujbe religioase în prezenţa celorlalţi deţinuţi, însă a fost oprit la timp de domnii miliţieni”. La 10 octombrie 1951, un alt informator al Securităţii arăta cum părintele evită „societatea deţinuţilor legionari”.

De la Târgu Ocna, în februarie 1952 părintele este mutat în ancheta Direcţiei Generale a Securităţii. După o anchetă sumară, în septembrie 1953, părintele Varlaam Lică este eliberat din temniţa comunistă.