Monahi tipografi de altădată: protosinghelul Ilarie Ungureanu

Între tipografii din obștea Mănăstirii Neamț s-a numărat și protosinghelul Ilarie Ungureanu. S-a născut la 5 ianuarie 1913, în localitatea Vorniceni, Dorohoi, județul Botoșani, din părinții Ioan și Evghenia, și a primit la Sfântul Botez numele Iordache. A urmat școala primară în localitatea natală și apoi școala de cântăreți din Iași.

A intrat în viața mănăstirească la 15 septembrie 1929. După o perioadă de noviciat, a urmat stagiul militar, contingentul 1935, la Unitatea a 29-a Infanterie din Dorohoi, fiind apreciat cu gradul de sergent.

A fost tuns în monahism la 8 aprilie 1936 în Biserica îÎnălțarea DomnuluiÎ de la Mănăstirea Neamț, de către arhimandritul Valerie Moglan, starețul așeză­mântului, având naș de călugărie pe ierodiaconul Teofil Boghian († 1978), mai târziu arhimandrit.

Protosinghelul Ilarie Ungureanu a fost frate de călugărie cu Sfântul Ioan Iacob, noul Hozevit, Nemțeanul sau Românul, cum a mai fost denumit. Puțini știu că tunderea lor în monahism s-a făcut în ziua de 9 aprilie 1936, Joia cea Mare și Sfântă din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului.

La Mănăstirea Neamț se păstrează o fotografie făcută cu acel prilej, Sfântul Ioan Iacob fiind așezat chiar alături de protos. Ilarie Ungureanu, în colțul din dreapta al imaginii (doi dintre cei 16 monahi călugăriți atunci nu apar în fotografie). Datorăm informația părintelui protos. Vasian Iosub, fost egumen al Schitului Icoana Nouă și mare econom în obștea Mănăstirii Neamț (călugărit în 1935).

Dintre cei călugăriți împreună în acea zi mai amintim, alături de monahul Ioan Iacob, dorohoian, viețuitor în Țara Sfântă la Mănăstirea Sfântul Sava, la Iordan și Hozeva, canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1992 și de Sinodul Patriarhiei Ierusalimului și a toată Palestina în anul 2015, pe următorii: monahul Calistru Bostan, originar din fostul județ Baia, vrednic ostenitor vreme de 50 de ani în mănăstire, prescurar și paraclisier destoinic († 24 iunie 1981); protos. Valentie Buleu, originar din fostul județ Baia, călugăr virtuos și apreciat de toți, a trăit 48 de ani, dintre care 17 în Mănăstirea Neamț († 31 decembrie 1952); protos. Vichentie Huțu, dorohoian de obârșie, a viețuit la Mănăstirea Neamț, Schitul Rafaila, Negrești, jud. Vaslui, Schitul Runcu, jud. Bacău și Mănăstirea Bistrița, jud. Neamț, unde a trecut la Domnul în anul 1962; arhim. David Dumi­trașcu, născut lângă Fălticeni, în fostul județ Baia, a urmat studii de horticultură. Închinoviat la Neamț în 1935, a fost slujitor priceput și bun administrator, devenind arhimandrit în 1947. A viețuit și la Schitul Balamuci, azi Mănăstirea Sitaru, Ilfov. După o viață zbuciumată, cu multe neîmpliniri și suferințe, a revenit la Mănăstirea Neamț în septembrie 1996, iar un an mai târziu a fost înmormântat în cimitirul mănăstirii († 23 octombrie 1997); monahul Serafim Damian, născut la Cornățeni, Tighina, a intrat în obștea de la Neamț în 1931. În luna aprilie 1952 a fost mutat la Mănăstirea Căldărușani, Ilfov; protos. Ambrozie Sandu, născut la Mădărjac, jud. Iași, a intrat în Mănăstirea Neamț la 30 martie 1933. În cei 53 de ani de ascultare monahală, protos. Ambrozie Sandu († 25.04.1986) a fost un monah râvnitor și un foarte bun grădinar și gospodar; monahul Daniil Radu, născut la Holboca, Iași, monah priceput, membru al Consiliului Mănăstirii Neamț, cămăraș, „econom de ogradă” și apoi mare econom, a murit la Schitul Pocrov (30 noiembrie 1984); monahul Iason Albu, născut la Durostov, l-a avut naș de călugărie pe minunatul părinte Teodul Varzare, mai târziu mare duhovnic la Mănăstirea Agapia; protos. Narcis Munteanu, din Cuza-Vodă, jud. Roman, a slujit la Mănăstirea Neamț și o foarte scurtă perioadă la Văratec. A fost nevoit să se retragă din monahism în anul 1960 și apoi s-a încadrat la Tipografia Mănăstirii Neamț, iar la finalul vieții a fost primit de arhim. Mitrofan Băltuță la Mănăstirea Cetățuia († 4.04.1986); monahul Vlasie Păscăriuc (Moruz) din Scobiuți, Iași, l-a avut naș de călugărie pe vestitul monah nemțean Ghenadie Pipirigeanu († 1954); arhid. Emilian Merlescu, născut la Vânători, jud. Neamț, a intrat în mănăstire în 1926, la vârsta de 13 ani. Mare cântăreț, a fost hirotonit ierodiacon de către Mitropolitul Moldovei și Sucevei Nicodim Munteanu, la 12 septembrie 1936. A fost unul dintre străluciții diaconi ai Mănăstirii Neamț († 31 mai 1979); monahul Chesarie Grădinaru, dorohoian, l-a avut naș de călugărie pe monahul Ghenadie Pipirigeanu (ca și monahul Vlasie Păscăriuc); monahul Gherman Dănilă, născut la Broscăuți - Darabani, a intrat în Mănăstirea Neamț în 1934. Pe lângă cei amintiți s-a mai aflat atunci între cei călugăriți unul căruia îi știm doar numele de familie: Țeișanu.

O fugară privire ne arată că, între cei călugăriți atunci la Mănăstirea Neamț, cinci erau din zona Dorohoiului (județul Botoșani), trei din fostul județ Baia (zona Fălticenilor), trei ieșeni, doi nemțeni și un basarabean etc.

Cel care i-a tuns în monahism a fost arhimandritul Valerie Moglan, fost stareț al Mănăstirii Neamț în trei rânduri și arhiereu din 1938 cu titlul Botoșăneanul. A fost Episcop-vicar la Iași, locțiitor de episcop la Huși (1939-1940) și Buzău (1942-1943). A trecul la cele veșnice la 13 august 1949, fiind înmormântat în cimitirul Mănăstirii Neamț.

Ilarie Ungureanu a fost hirotonit ierodiacon la sărbătoarea Intrării în biserică a Maicii Domnului, la 21 noiembrie 1938, conform aprobării Sfintei Mitropolii a Moldovei și Sucevei nr. 13.365/1938, de către Episcopul Valerie Moglan Botoșăneanul, și ieromonah la 20 octombrie 1940, în Biserica îÎnălțarea DomnuluiÎ de la Mănăstirea Neamț, de către Episcopul Eugeniu Laiu Suceveanul.

A primit hirotesia întru protosinghel la 4 noiembrie 1945, conform aprobării Mitropoliei Moldovei nr. 4349/1946, prin rugăciunile Episcopului Galaction Silistreanul, în Biserica îÎnălțarea DomnuluiÎ de la Mănăstirea Neamț, iar la 8 septembrie 1948 a fost hirotesit duhovnic de către Episcopul Valerie Moglan Boto­șăneanul.

La recomandarea arhim. Ioanichie Grădinaru, Mare Eclesiarh, în perioada 1950-1954 a fost rânduit slujitor la Catedrala Mitropolitană din Iași și intendent la Reședința Mitropolitană, fiind ucenic al Mitropolitului Sebastian Rusan, pe care l-a slujit cu multă credincioșie și atenție.

La 18 decembrie 1954 s-a întors la Mănăstirea Neamț și a fost încadrat la legătoria de cărți a Tipografiei Centrului Mitropolitan, conform adresei 11509/1954 a Mitropoliei Moldovei și Sucevei.

La 1 aprilie 1959, conform hotărârii 6543 a Mitropoliei Moldovei și Sucevei, a fost numit egumen la Schitul Vovidenia, până la 1 martie 1960, când a fost retras din monahism, în urma hotărârilor Decretului 410 din anul 1959.

În anul 1963 a fost reprimit în mănăstire și reîncadrat la Tipografia Centrului Mitropolitan, secția legătorie.

Consiliul Mănăstirii Neamț, întrunit în ședință la 15 noiembrie 1970, a hotărât să-l numească egumen al Bisericii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” de la bolnița mănăstirii, unde a activat până la trecerea sa la cele veșnice, la 13 noiembrie 1985. În această ascultare s-a ostenit mult. A pictat biserica, înzestrând-o cu cele trebuincioase, mobilier sculptat, obiecte de cult, icoane și veșminte, multe realizate de el și prin osârdia fiilor săi duhovnicești.

În fața bisericii, dar și la casa lui aflată în apropiere, erau mulțime de flori, îngrijite chiar de mâinile lui. Slujbele pe care le săvârșea atrăgeau mulți cre­dincioși, unii veniți de departe. Cunosc câteva persoane care veneau încă de pe atunci pentru a mângâia suferința părinților bătrâni care se aflau în chiliile bol­niței. Împreună cu ei mi-i amintesc pe arhidiaconul Grigorie Țurcanu și ierodiaconul Dometian Borșa, amândoi mari cântă­reți, care slujeau în duminici și sărbători ori cântau la strană.

Protosinghelul Ilarie Ungureanu a fost prohodit în Biserica „Înălțarea Domnului” a Mănăstirii Neamț la 15 noiembrie 1985 de un mare sobor de preoți și diaconi, prezidat de Vlădica Gherasim Cucoșel Hunedoreanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Aradului, Ienopolei și Hălmagiului. Pe lângă Vlădica Gherasim au vorbit arhim. Efrem Chișcariu, starețul Mănăstirii Neamț, și protos. Veniamin Acojocăriței, care i-a alcătuit viața în versuri. Din nefericire, poezia scrisă special de părintele Veniamin nu s-a păstrat.