Monahismul românesc la începutul regimului „democrat-popular” (XLVI)

Securitatea se implica tot mai mult şi într-un stil tot mai agresiv, parcă vrând să arate partidului că este singura instituţie capabilă să rezolve problema monahală. Tot la fel se implica atunci când Departamentul Cultelor folosea ca mijloc de presiune la adresa ierarhilor impunerea unui nou regulament monahal: „Departamentul Cultelor a elaborat un nou regulament al mănăstirilor, în care printre altele se prevede că în mănăstiri nu se admit următoarele categorii de elemente: persoane minore; persoane ce nu au minimum de 7 clase elementare; persoanele care au săvârşit abateri de la regulile monahale – imorale; cei care au suferit condamnări de drept comun; elemente contrarevoluţionare, precum şi cei ce sunt cunoscuţi cu manifestări duşmănoase la adresa regimului etc.

Noul regulament [monahal] încă nu este aprobat de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, dar cu ocazia şedinţei Sinodului din decembrie 1958, tov. Dogaru Dumitru, secretarul general al Departamentului Cultelor, a comunicat Sinodului prevederile noului regulament, iar episcopii şi mitropoliţii în principiu au fost de acord cu aceste măsuri. Ca urmare a prevederilor noului regulament al mănăstirilor, de către Departamentul Cultelor s-au întocmit tabele cu elementele care urmau să fie înlăturate din mănăstiri. Aceste tabele însă erau incomplete, fapt ce a făcut ca organele noastre să intervină şi pe baza datelor ce le deţinem, am refăcut şi completat tabelele.

Urmează ca aceste tabele să fie aduse la cunoştinţa episcopilor şi mitropoliţilor prin inspectorii Departamentului Cultelor, deoarece începând cu data de 4 aprilie 1959 intră în vigoare noul regulament şi deci urmează să se înceapă operaţiunea scoaterii din mănăstiri a elementelor menţionate. Cu ocazia acestei operaţiuni, vor fi scoase din mănăstiri peste 3.000 de călugări şi călugăriţe”.

Era tot mai evident că autorităţile statului român doreau rezolvarea „problemei monahale” cu instrumentele de care Biserica Ortodoxă Română dispunea. Iar în viziunea autorităţilor statului aceste instrumente erau: adoptarea şi aplicarea unui nou regulament monahal şi scoaterea din monahism a vieţuitorilor prevăzuţi în tabele speciale, categorisite, întocmite de Departament şi completate de către organele de Securitate.

Chiar dacă Departamentul considera noul regulament ca aplicat din 4 aprilie, totuşi Sfântul Sinod a amânat votarea acestui text. În planul autorităţilor statului mai rămânea ca ierarhii să preia tabelele de la Departamentul cultelor şi să se conformeze pentru scoaterea vieţuitorilor vizaţi.
Însă, ierarhii ortodocşi nu s-au conformat planului Departamentului Cultelor de scoatere a monahilor din mănăstiri, după cum organele Securităţii arătau într-un referat din 28 mai 1959 prezentat la cabinetul ministrului afacerilor interne: „În ultima vreme patriarhul Justinian Marina se manifestă tot mai alarmat în legătură cu unele evenimente ce au loc în cadrul Bisericii Ortodoxe. Toate acestea el le explică printr-o «campanie de persecuţie» a Bisericii Ortodoxe dusă de autorităţile de stat sub «influenţa unor legionari», care ar fi pătruns în conducerea de partid şi de stat. De pe această poziţie patriarhul Justinian Marina acţionează împotriva unor măsuri luate de conducerea de stat, încercând să contracareze aceste măsuri. Concludentă este poziţia sa faţă de excluderea din mănăstiri a mai multor categorii de călugări.

Într-o discuţie cu mitropolitul Firmilian Marin, patriarhul a afirmat deschis că el nu va aplica dispoziţiunile departamentului cu privire la această problemă, pentru că acestea nu vor fi în conformitate cu hotărârea Sinodului. El susţine că în Sinod s-a hotărât să fie scoşi numai acei călugări care nu corespund din punctul de vedere al disciplinei interioare a fiecărei mănăstiri, iar scoaterea acestora să fie hotărâtă de stareţii şi exarhii respectivi.

Justinian Marina a convocat pe toţi stareţii din eparhia Bucureştilor cu care a întocmit lista de călugări ce trebuie scoşi din mănăstiri, analizând situaţia lor conform aceluiaşi criteriu, neluând în consideraţie listele date de Departamentul Cultelor. […] În continuare a arătat că scoaterea călugărilor din viaţa monahală este o măsură ilegală a organelor securităţii, că pentru ilegalităţi similare, în trecut, funcţionari ai securităţii au intrat în puşcărie şi nu vrea ca în viitor, când se va pune capăt acestei ilegalităţi, împreună cu funcţionarii de la securitate să intre în puşcărie şi episcopii şi mitropoliţii care au contribuit la luarea acestei măsuri ilegale”. (Va urma)