O ctitorie vlădicească în codrii Piteştiului

Alexandru Briciu, 04 Mai 2012

În zona de nord-vest a oraşului Piteşti, adăpostită de stejarii unei păduri seculare, la răspântia dintre trei văi, se află Mănăstirea Trivale, cu hramul "Sfânta Treime". Biserica din zid este ctitoria mitropolitului Varlaam al Ţării Româneşti, ridicată în secolul al XVII-lea.

Sfinţenia locului precede această perioadă, întrucât hrisoavele menţionează existenţa unei biserici din lemn, ridicată de familia Stănceştilor (soţii Trifon şi Stanca) în secolul al XV-lea. Petre Vasiliu Năsturel afirmă că pe drumul dintre Târgovişte şi Cozia existau două schituri ce serveau drept "conac" domnesc pentru popas: Cotmeana şi Trivale.

Mitropolitul Varlaam al Ţării Româneşti, ctitorul mănăstirii

Nicolae Iorga aminteşte de lăcaşul monastic în pelerinajul său prin oraşele regatului, descriind "România, cum era până în 1918": "Afară de grădina din centru, Piteştii au una dintre cele mai frumoase primblări din ţară. Pe o şosea bine întreţinută te ridici printre chioşcuri cochete, dintre care unul - o lăptărie - îmbracă forma unui schit, spre schitul real Trivale, ctitoria unui mitropolit mazil din veacul al XVII-lea, al cărui nume se pomeneşte într-o inscripţie pe piatră, care e astăzi răzimată de zidul din afară al clădirii".

Cel pomenit drept ctitor al bisericii de zid este mitropolitul Varlaam, fost egumen al Mănăstirii Glavacioc şi episcop al Râmnicului (1671-1672). A fost ales mitropolit al Ţării Româneşti, însă a căzut pradă intrigilor dintre boierii Băleni şi Cantacuzini, alături de mitropolitul Teodosie. În timpul păstoririi de mitropolit al Ungrovlahiei (1672-1679), Varlaam a adus de la Kiev, în 1678, presa tipografică şi litere chirilice, greceşti şi latine, înfiinţând Tipografia Cărţilor Bisericeşti în chiliile din Dealul Mitropoliei, Bucureşti. În acelaşi an a tipărit cartea numită "Cheia înţelesului", lucrare "scoasă pre limbă rumânească cu osârdia preasfinţitului chir mitropolit Ungro-Vlahiei Varlaam". Cât a fost mitropolit a continuat pomelnicul mitropoliei, după cel vechi întocmit în 1604.

Testamentul de închinare

Din testamentul în care la 15 noiembrie 1702 semna "Varlaam ce-au fost mitropolit" avem mărturia ctitorului: "Şi întâmplându-se mazilire, după ce am făcut călătoria sfântului Ierusalim, pentru închinăciunea sfântului şi dătătorului de viaţă mormânt al Domnului nostru Iisus Hristos şi al Sfântului Munte al Sinaiului şi viindu iarăşi în ţară, din agonisita care am avut, am ridicat şi am zidit din temelie mănăstire lângă oraşul Piteşti, care se cheamă Trivalea, în numele Sfintei şi nedespărţitei Troiţe, câştigându-i moşii şi vii, făcându-i şi alte case bisericeşti şi odăjdii". În acest document închina mănăstirea "de lângă oraşul Piteştii, ce să cheamă Trivalea […] să fie metoh sfintei mănăstirii Cozia".

Aşadar, în preajma anului 1679, Varlaam a adunat materiale şi a turnat fundaţia noii biserici a Mănăstirii Trivale, după care a plecat în pelerinaj la Locurile Sfinte. Lucrările s-au reluat după 1684, pisania fiind aşezată la 10 septembrie 1698, în timpul domniei Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu: "Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu desăvârşit darul Duhului Sfânt înălţatu-s-au acest sfânt şi dumnezeesc lăcaş întru cinstirea şi lauda şi mărirea şi frumuseţea care din veac o au Părintele şi Fiul şi Duhul Sfânt, nedespărţită sfântă Troiţă, cu nevoinţa şi toată cheltuiala părintelui Varlaam, ce au fost Mitropolit Ţării Româneşti în zilele lui Grigorie Ghica Vodă şi mai întâi episcop al Râmnicului şi după lipsirea din vlădicie închinător Sfântului munte Athos, au ridicat acest sfânt lăcaş în domnia lui Şerban Vodă începându-l primăvara, leat... Pisania s-au pus în domnia lui Constantin Voievod Brâncoveanul Mes-iţa septemvre leat 7202 (1698)". Ridicată din piatră şi cărămidă, biserica a fost pictată abia în anul 1731, de către egumenul Ioasaf Grecul.

În 1682, Ioan ieromonahul ot Bistriţa, primul egumen al Mănăstirii Trivale de lângă Piteşti consemnat în documente, copia în manuscris "Viiaţa şi traiul sfinţii sale părintelui nostru Nifon patriiarhul Ţarigradului, carele au strălucit întru multe patimi şi ispite în Ţarigrad şi în Ţara Muntenească, scrisă de chir Gavriil Protul, adică mai marele Sfetagorii "1495-1517"". Una dintre cele mai importante cronici ale vremii conţinea informaţii despre viaţa patriarhului ecumenic Nifon, adăpostit o vreme la curtea voievozilor Ţării Româneşti, dar şi despre domniile lui Radu cel Mare (1495-1508), Mihnea cel Rău (1508-1510), Vlad cel Tânăr-Vlăduţ (1510-1512) şi mai ales Neagoe Basarab (1512-1521). Se opreşte la sfinţirea mănăstirii de la Curtea de Argeş în 1517. Manuscrisul a aparţinut Mănăstirii Bistriţa din Vâlcea, apoi mitropolitului Iosif Naniescu, care îl dăruieşte Academiei Române în 1888.

Biserica a fost restaurată din temelie

Vicisitudinile vremii au lăsat o amprentă grea asupra mănăstirii din codrii Piteştiului. La 14 octombrie 1802 a fost grav avariată de un seism puternic, fiind nevoie de o restaurare un an mai târziu, în timpul păstoririi întâiului ierarh al Episcopiei Argeşului, Iosif. Au urmat alte două cutremure grele, în 1829 şi 1838, care au afectat biserica.

Pentru restaurarea din perioada 1854-1856, în timpul egumeniei arhim. Ierotei Niculescu, a fost aleasă soluţia rezidirii din temelie, conform planurilor arhitectului Schlatter. Edificiul pictat de Răducanu Pârvulescu şi Theodor Marinescu mai păstra de la ctitoria lui Varlaam doar pisania originală.

Sub stăreţia arhim. Iustin Popescu (1893-1923), pictura este restaurată, se împrejmuieşte complexul cu gard, se construiesc scările din piatră şi ciment şi se zideşte clopotniţa ce dăinuie până astăzi. Au urmat alte două consolidări capitale, între 1942-1944 şi 1955-1958.

După 1989, Mănăstirea Trivale a renăscut

Pictura actuală ce împodobeşte lăcaşul de cult a fost realizată în perioada 1988-1990, de renumitul zugrav argeşean Ion Savu, în timpul stăreţiei arhim. Ciprian Otoroschi (1983-1997). În anul 1990, cu binecuvântarea Preasfinţitului Calinic, Episcopul Argeşului şi Teleormanului, Schitul Trivale era resfinţit şi redevenea mănăstire.

Din anul 1997, stareţ al Mănăstirii Trivale este protos. Gherasim Nicuţ, care continuă activitatea de înfrumuseţare a ctitoriei mitropolitului Varlaam. În perioada 1994-2004, mănăstirea a ridicat o biserică de parohie pentru credincioşii din cartierul Trivale, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". Anii de libertate religioasă de după 1989 au fost valorificaţi din plin prin extinderea ansamblului mănăstiresc: s-a construit un nou corp de chilii şi s-a extins arhondaricul. În perioada 2000-2002, tezaurul mănăstirii a fost îmbogăţit prin aducerea de părticele din moaştele unor sfinţi importanţi ai lumii ortodoxe: Gherasim de la Iordan, Gheorghe Hozevitul, Mucenicii de la Mănăstirea "Sfântul Sava", Teodosie de la Mănăstirea Brazi, Marele Mucenic Pantelimon şi Sfântul Ierarh Vasile cel Mare. În partea de nord-vest a mănăstirii, în afara incintei, a fost amenajat un izvor aflat sub ocrotirea Sfântului Mucenic Mina (11 noiembrie). În prezent, rânduiala mănăstirii respectă tipicul athonit de săvârşire a Sfintei Liturghii şi a celor şapte Laude bisericeşti.

Credincioşii din zonă se vor ruga Sfinţilor Calinic şi Filofteia

În perioada 5-6 mai 2012, racla cu moaştele Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica va fi depusă spre închinare pe un baldachin special amenajat în incinta Mănăstirii Trivale. Sfintele odoare vor fi purtate în procesiune de la Biserica Domnească "Sfântul Gheorghe" din Piteşti, alături de moaştele Sfintei Muceniţe Filofteia, aduse de la Curtea de Argeş pentru acest eveniment. Se încheie, astfel, pelerinajul cu moaştele Sfântului Calinic desfăşurat între 31 aprilie şi 5 mai în Mitropolia Olteniei. Liturghia de duminică, 6 mai, va fi oficiată la Mănăstirea "Sfânta Treime" - Trivale de IPS Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, împreună cu alţi ierarhi invitaţi.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!