Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri O tabără de neuitat la Valea Screzii

O tabără de neuitat la Valea Screzii

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Data: 04 August 2014

Membrii Ansamblului folcloric Mugurel de Vlaşca, conduşi de pr. prof. Balaban Mihail Constantin şi de doamna preoteasă prof. Ecaterina Balaban, au petrecut şase zile de neuitat în tabăra organizată la Valea Screzii, judeţul Prahova. Copiii şi tinerii participanţi la tabăra ce s-a desfăşurat în localitatea ce face parte din centrul social al Asociaţiei Pro Vita pentru copii născuţi şi nenăscuţi au experienţa unei adevărate lecţii de viaţă. Au trăit câteva zile printre cei 80 de copii şi tineri orfani ieşiţi de sub protecţia statului, dar au intrat în contact cu întreaga atmosferă a celor două sate ale Asociaţiei Pro Vita - Valea Plopului şi Valea Screzii - în care trăiesc în total circa 400 de persoane.

Încă din prima zi a taberei, duminică de dimineaţă, programul a inclus participarea la Sfânta Liturghie, iar după aceasta au avut parte de bucuria de a vedea şi cununia a doi tineri care trăiesc aici, sub oblăduirea părintelui Nicolae Tănase. Aproape 300 de persoane au fost alături de miri la masă, iar tinerii din Ansamblul Mugurel de Vlaşca le-au oferit tuturor un program de dansuri populare, fiind foarte apreciaţi de cei prezenţi.

Luni, în drum spre bisericuţa de pe munte, s-a făcut un scurt popas la atelierul de tâmplărie al taberei unde meşterii produc diferite articole din lemn sau repară diverse piese de mobilier din casele centrului. După aceea, urcuşul către bisericuţă a solicitat forţa fizică a celor mici şi a celor mari ce s-au încumetat la aceasta, dar efortul le-a fost răsplătit prin frumuseţea priveliştilor montane.

Din jurnalul acestei tabere, publicat pe site-ul Episcopiei Giurgiului, aflăm ce s-a petrecut în următoarele zile: „Marţi, împreună cu părintele Rafael, unul din fiii părintelui Nicolae Tănase, şi cu un grup de copii din Tulcea, au plecat cu microbuzele la Salina Slănic Prahova unde, pe lângă cura de tratament cu aer de mină, s-au distrat în locurile amenajate special pentru bucuria copiilor. Şi iarăşi a venit seara când, după rugăciune, sala de mese s-a umplut de copii, tineri şi studenţi care au luat o cină copioasă, au urcat apoi la etaj, unde s-a dansat cu mare veselie. Aşa este acolo: toţi muncesc şi se bucură împreună ca într-o adevărată familie creştină. Cât de multă bucurie a fost acolo? O nuntă, un majorat, aniversarea a trei fete din centrul social şi un picnic: cine şi-ar fi dorit mai mult?

Miercuri, a fost de asemenea o zi plină: dimineaţa copiii din ansamblu au luat aproape fiecare câte un copil mic din centrul social şi au plecat cu ei sus pe un alt munte, ceva mai mic, iar acolo, într-o poiană frumoasă, i-au învăţat câte ceva din «secretele» dansului popular. (…) Joi, a fost o zi parcă mai plină ca toate celelalte. Părintele Tănase a anunţat că se va merge la un picnic la Nucşoara, sus în vârf de munte, unde este un copac singuratic. Acolo, părintele a dus structura de lemn a unei biserici şi dorea ca toţi cei din tabără, şi nu numai, să se bucure de moment, de priveliştea incredibilă şi de lăsatul secului pentru Postul Sfintei Mării. Aşa a fost: au plecat cu toţii să lase sec în vârf de munte şi după ce au trecut pe la tabăra ascoriştilor, cu cântec şi voie bună au urcat acolo sus, pe un petic de loc unde pământul parcă se uneşte cu cerul. Acolo este un pinten de munte înconjurat de văi încercuite de munţi: o adevărată Meteoră. S-a făcut rugăciunea după rânduială apoi studenţii de la ASCOR şi Mugurel de Vlaşca au prezentat un program artistic, bunătăţile erau din belşug şi toată lumea se distra. Ce plăcut a fost când după apusul soarelui, la lumina lunii, cântecele din vârf de munte se revărsau peste văi! Târziu, cu lanterne, fiecare a coborât cum a putut către «casa» lui. Mugureii au fost luaţi cu un microbuz de părintele Nicolae şi duşi în tabără direct la sala de mese.

Vineri, 1 august, începutul postului şi sfârşitul bucuriilor din minunata tabără. Orice despărţire este grea şi acest lucru l-au simţit şi cei din Mugurel de Vlaşca. Implacabil, maşina nu a întârziat şi s-au văzut nevoiţi ca după ultimele îmbrăţişări şi ultimele fotografii să-şi spună un la revedere încărcat de promisiuni“.