Pe un deal aflat la 4 km de Topliţa, pe ruta care leagă acest oraş de Miercurea-Ciuc, se află cea mai veche biserică ortodoxă din zonă, cea a Mănăstirii Doamnei. Maicile care vieţuiesc aici, nouă la număr, împletesc rugăciunea cu diversele ascultări pe care le îndeplinesc cu răbdare. Călugăria este o chemare din partea lui Dumnezeu la care răspunzi cu toată dăruirea, fără urmă de îndoială. Numai aşa poţi simţi ajutorul şi binecuvântarea divină asupra ta, ne-a mărturisit duhovnicul mănăstirii, părintele Onisim Banu.
Bisericuţa asta o rămas pustie vreo două sute de ani. S-or pierdut toate lucrurile cele de valoare, s-or pierdut cărţile, actele, pictura, bolţile s-or stricat. O plouat şi n-o acoperit-o nimeni. Noi am găsit o biserică părăsită; stăteau copiii cu vitele şi oile pe lângă ea şi se jucau, în timp ce animalele păşteau în curtea ei. Nu avea uşi, nici geamuri, era ca o colibă… O parte din icoanele originale le-am găsit într-un grajd la un vecin, în ieslea vitelor." Aceasta era imaginea Mănăstirii Doamnei din Moglăneşti, localitate situată pe valea Mureşului Superior, aşa cum şi-o aminteşte părintele arhimandrit Mihail Goia, fostul stareţ al Mănăstirii Topliţa, aflată în apropiere. Însuşi Nicolae Iorga a vizitat locul unde se află bisericuţa şi a descifrat ce stă scris pe uşorul uşii: "Leatul 7218". Este vorba de anul 1710, când a fost reparată biserica.
Ctitoria doamnei Safta de pe Valea Mureşului
Istoricul Mănăstirii Moglăneşti coboară până în secolul al XII-lea, biserica aşezământului monahal fiind ctitorie domnească. Doamna Safta, soţia voievodului Gheorghe Ştefan al Moldovei (1653-1658), un strănepot de-al lui Ştefan cel Mare, în anul 1658, a plecat în exil împreună cu soţul ei. Când a străbătut munţii pe pârâul Doamnei (aici era pasul care făcea trecerea spre Moldova), a scăpat ca prin minune, fiind urmărită de turci. Ea a văzut ruina unui lăcaş mănăstiresc şi a lăsat bani unor boieri din neamul Teslovanilor pentru a construi o mănăstire mare, frumoasă, din piatră, asemenea celor din Moldova, pentru că Doamna Safta era rudă îndepărtată a domnitorului Alexandru cel Bun. Însă ei au cheltuit banii în alte scopuri şi au pus meşteri de au făcut o biserică de lemn şi câteva case care au fost incendiate de generalul Bukow la anul 1762. Venind doamna din exil şi văzând ce s-a făcut cu banii ei, s-a întristat foarte, şi de aici i s-a tras şi moartea, ne spune maica Ecaterina, stareţa mănăstirii. Totuşi nu a fost înmormântată aici, ci la Mănăstirea Caşin de pe lângă Bacău. Înainte de evenimentul care a dus la pustiirea pentru mulţi ani a mănăstirii, aşezământul de aici a fost locul unde se statornicise o viaţă monahală puternică. Pe la 1755, din Moldova a venit pe aceste meleaguri un călugăr cu metania la Mănăstirea Putna. Îl chema Nicodim. Din timpul lui se păstrează o inscripţie în lemn în care se spune: "Eu, smeritul ieromonah Nicodim, am restaurat pictura şi am zugrăvit catapeteasma cu pictorul din Şunfalău". Acest pictor bisericesc a zugrăvit cele mai multe biserici de pe Valea Mureşului. Printre călugării de la Moglăneşti se numărau Varlaam Topliţă, devenit egumen al Mănăstirii Prislop, şi Nechita Ieromonahul, ambii implicaţi în răscoala condusă de Sfântul Sofronie de la Cioara.
Această mişcare a fost una dintre cele mai puternice mişcări ale românilor transilvăneni împotriva prozelitismului catolic de la acea vreme, mişcare care a fost reprimată fără milă de armata generalului Bukow, care a dărâmat şi a ars peste 150 de biserici şi mănăstiri din Ardeal.
După 200 de ani…
Aproape două veacuri a stat nelocuit acest aşezământ, până când Mitropolia Sibiului l-a încredinţat Mănăstirii Topliţa, care a făcut lucrări ample de renovare. Ultima reparaţie a bisericii s-a făcut în două etape: prima a început în 1958, sub PS Emilian Antal, nepotul patriarhului Miron Cristea, care a resfinţit-o la 21 noiembrie acelaşi an, iar a doua etapă, 15 ani mai târziu. Comuniştii nu dădeau voie să fie renovate bisericile. Monumentele istorice eclesiastice nu erau băgate în seamă. Părinţii Mănăstirii Topliţa au început atunci să strângă materiale de construcţii şi să consolideze biserica mănăstirii.
La început, oamenii stăteau pe dealurile care înconjurau mănăstirea. Dar odată cu electrificarea satelor, electrificare care nu a vizat şi colina unde era aşezată biserica, oamenii au coborât în vale. În anii 1982-1984 s-au construit corpul cel nou de chilii şi clopotniţa.
După înfiinţarea Episcopiei Harghitei şi Covasnei, IPS Ioan Selejean a redat Mănăstirii Doamnei o nouă identitate, prin aducerea aici a mai multe maici, sub îndrumarea duhovnicească a stareţei Ecaterina Murariu.
"Am venit aici în 1999, îşi aminteşte maica Ecaterina, şi am găsit, în afară de biserică, două clădiri, stăreţia şi casa de jos. Mărindu-se obştea pe zi ce trece, s-au construit o trapeză, o bucătărie şi 14 camere de cazare pentru pelerini. În acelaşi timp a fost ridicată şi casa duhovnicului", adaugă maica Ecaterina.
Duhovnicul obştii este ieromonahul Onisim Banu. Originar din Târgovişte, după ce a fost călugărit în 2002 şi apoi hirotonit la Mănăstirea Făgeţel, iernile foarte aspre au făcut ca părintele să se mute la Mănăstirea Doamnei. Părintele nu este absolvent de Teologie, ci a venit la mănăstire după ce a terminat Facultatea de Mecanică de la Braşov. L-am întrebat ce anume l-a mânat spre viaţa monahală. Cu un zâmbet mi-a răspuns: "Nu eu am ales calea aceasta, pentru că nu întotdeauna alegi tu, ci alege Dumnezeu. El îţi dă să simţi că aşa trebuie să faci. Este o chemare pe care trebuie să o împlineşti. Parcă eşti făcut pentru aşa ceva. În plus, nu ai nici o urmă de îndoială în suflet că ar fi nevoie să fi făcut altfel. Simţi că ăsta este drumul tău şi Dumnezeu te ajută şi te întăreşte, şi aşa de mult te încredinţează, că nu lasă în urmă nici un nor de îndoială".
În fiecare zi, după slujbele săvârşite după rânduiala monahală, maicile intră în grădiniţa aflată lângă curtea mănăstirii, unde îngrijesc straturile de zarzavaturi pe care le vor pregăti pentru iarnă.
Pe lângă lucrul la grădină, maicile mai au un mic atelier de croitorie şi un altul unde lucrează icoane-litografii.
Icoana vindecărilor
În vara acestui an mănăstirea de la Moglăneşti a primit un dar de preţ. Un preot din Bucureşti, însoţit de mai mulţi credincioşi, a donat ctitoriei doamnei Safta o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul. Rugăciunile la această icoană aduseseră tămăduirea la patru cazuri de cancer.
"Icoana datează din anul 1880. Un colecţionar de artă a cumpărat-o de la un bătrân. Simţindu-şi sfârşitul, proprietarul cel nou a donat-o la o biserică cu hramurile "Naşterea Maicii Domnului" şi "Intrarea în Biserică a Maicii Domnului" din Bucureşti. Preotul care a adus icoana la mănăstire nu fusese niciodată la Moglăneşti. Nu ştia nimic despre lăcaşul de aici. Dar s-a rugat timp de 40 de zile cu Paraclisul Maicii Domnului, şi la sfârşitul lor s-a întâlnit cu o soră de mănăstire de la noi, mărturiseşte stareţa, care i-a povestit despre bisericuţa de lemn de lângă Topliţa. Apoi, totul a mers de la sine. Părintele a luat legătura cu episcopia, am fost sunaţi şi am primit icoana cu slujbe de mulţumire şi multă bucurie în suflet."
