Credincioșii bucureșteni și pelerinii sunt invitați să participe luni la prăznuirea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, ocrotitorul Mănăstirii Cernica, și a mamei sale, Sfânta Cuvioasă Filofteia de la
11 Apr, 2026
x
Credincioșii bucureșteni și pelerinii sunt invitați să participe luni la prăznuirea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, ocrotitorul Mănăstirii Cernica, și a mamei sale, Sfânta Cuvioasă Filofteia de la
În seara Sfintei și Marii Vineri, 10 aprilie, în Biserica Ortodoxă a fost săvârșită ultima Denie din acest an, slujba Utreniei din Sfânta și Marea Sâmbătă. Această rânduială cu totul deosebită a
În perioada 15-21 aprilie, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, la Mănăstirea „Sfinții Voievozi” din Slobozia vor avea loc manifestări liturgice și
Fostul internațional român Mircea Lucescu, care a trecut la cele veșnice în noaptea de marți, 7 aprilie, la vârsta de 80 de ani, a fost condus pe ultimul drum astăzi, 10 aprilie. Slujba Înmormântării a fost oficiată în Biserica „Sfântul Elefterie”‑Nou, Paraclis Patriarhal, din București, de către Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, delegatul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu un sobor numeros de preoți și diaconi. La ceremonie au participat oficialități, conducători de cluburi, antrenori și numeroși foști jucători ai acestuia, care i‑au adus un ultim omagiu.
Credincioșii bucureșteni au participat astăzi, 10 aprilie, la slujba Vecerniei scoaterii Sfântului Epitaf, săvârșită la Catedrala Patriarhală din București, unde a fost oficiată rânduiala specială în cadrul căreia Sfântul Epitaf a fost scos din Sfântul Altar și purtat, alături de Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce, până în mijlocul bisericii, fiind apoi așezat spre închinarea credincioșilor.
Un cuvânt al Sfântului Vasile cel Mare spune că „Dacă lumea ar posti, nu s-ar mai face arme, n-ar mai fi războaie, tribunale și închisori. Postul i-ar ajuta pe toți să se înfrâneze, nu
Dezvoltarea accelerată a modelelor de inteligență artificială (AI) ne pune în fața unei dileme pentru care încă nu găsim răspuns: cum va arăta lumea de mâine? Dacă vom mai avea nevoie de profesori într-o școală a viitorului dominată de AI am încercat să aflăm de la Anca Velicu, cercetătoare la Institutul de Sociologie al Academiei Române, Laboratorul Sociologia comunicării şi a spaţiului public, specializată în sociologia media.
Violența în rândul minorilor nu apare brusc și nu poate fi explicată printr-o singură cauză. În spatele unui comportament agresiv se află adesea fragilități emoționale, lipsa unor repere stabile, tensiuni fam
În tradiția ortodoxă, postul nu este doar o rânduială alimentară, ci o lucrare lăuntrică de reașezare a vieții interioare. Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, explică sensul profund al postirii ca proces de curățire a gândurilor, de întărire a voinței și de regăsire a echilibrului dintre trup și suflet. Între roadele postului, ierarhul amintește gestionarea mai bună a emoțiilor, armonia în familie, relații mai sănătoase cu cei din jur și apropierea de Dumnezeu. Astfel, postul devine o pedagogie a libertății interioare și un drum al maturizării personale și spirituale.
A lăsat Dumnezeu pe pământ ca anumite profesii să aparțină mai cu seamă femeilor, mă refer la cele privitoare la educație și domeniul sanitar. De ce? Pentru că aici este nevoie de empatie, de apropiere mai delicată și atentă față de cei cu care lucrezi, copii sau bolnavi. Medicul stomatolog Irina Șerban ne vorbește în interviul de mai jos despre modul în care a ales această profesie, despre empatia necesară pentru a obține maximul de eficiență în vindecarea pacienților.
Încondeierea ouălor nu este un simplu exerciţiu artistic, ci poartă cu sine o simbolistică profund spirituală, fiecare motiv şi culoare folosite amintind de jertfa Mântuitorului, de speranţa în Înviere şi de legătura dintre om şi divinitate. Acest meşteşug tradiţional este folosit de meşterul popular Ana Maria Zăbavă şi ca instrument educativ, fiecare întâlnire cu copiii şi tinerii transformându-se într-o lecţie despre credinţă, identitate, dăinuire şi dăruire.
Satul Crucea, din județul Iași, e așezat între două spinări de deal - cel de pe care intri în comunitate și cel pe care se află biserica, destinația noastră. De aici, totul se vede ca într-o fotografie. Ziua
Procesiunea de Florii, Bucureşti, 2025:
Să mergi la locul unui dezastru și acolo să nu fii întâmpinat cu jeluirile pe care le practicăm majoritatea dintre noi când pățim lucruri mult mai puțin dramatice. Din contră, să primești un mesaj pozitiv, înțelept și senin. „Așa a vrut Dumnezeu” și chiar „Poate că e mai bine așa”. Nu ți se-ntâmplă asta în fiecare zi.
Într-o sală plină de tineri, așa cum era și firesc, fiind vorba de o acțiune a lor, la Casa de Cultură a Studenților din București s-a desfășurat în 31 martie lansarea celui de-al 18-lea volum al proiectului
Popoare și neamuri, Oameni și oameni, având gândul curat, Veniți să primiți lumina pascală, simțind că Hristos a înviat! E ziua în care pământul se‑aprinde din focul iubirii nestins, Îngeri și
† Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului VINEREA PĂTIMIRILOR ȘI SIMON DIN CIRENE Iisus primi sentinţa, iar judele, din ură, Dădu ordin să moară pe-o armă de
motto: spre Ierusalimul ceresc sunt drum și drumeț La Florii uită-te prin sine cineva culege zorii ca și cum ar fi răsărit flori și cele de mai sus vise topite de noapte în care
Străpuns-am pustiul ce părea nestrăpuns, Nu prin forţa noastră, ci-a Celui străpuns. Lumina pascală, deşi neatinsă, Licăre-n zare, de-o cruce ascunsă. Scrutând raza-i lină, primit-am
Descopăr abia acum, cu o întârziere poate simbolică, între numeroasele volume pe care le primesc de la scriitori, cartea apărută la Editura Eikon, București, în 2021, „Cântec pentru așezarea luminii”,
De mic copil, poveștile îmi desenau lumea, iar frumuseţea lor părea să curgă din gura celor mai în vârstă ca un izvor fără sfârșit. Basmele, sărbătorile, legendele erau ca niște fire de aur pe care doar Dumnezeu știe de unde și cum le țeseau. Le ascultam fascinat și, cu trecerea anilor, am început să le notez într-un caiet simplu, al cărui cotor păstrează acum povara celor 60 de ani trecuți peste el. În filele lui s-au adunat amintiri, poezii și mărunțișuri aparent irelevante, dar care pentru mine poartă sufletul copilăriei.
În fiecare an, sărbătoarea Învierii Domnului aduce în inimile noastre o bucurie care nu poate fi cuprinsă în cuvinte. Hristos Cel Răstignit şi Înviat ne descoperă sensul profund al vieţii, biruinţa asupra mo
Evangheliile rânduite de către Sfinții Părinți pentru zilele Săptămânii Sfintelor Pătimiri ne poartă cu mintea și cu inima într‑o tainică și sfântă călătorie, la cele petrecute acum două mii de ani
La Editura Basilica a Patriarhiei Române a văzut lumina tiparului în Săptămâna Mare volumul Foame și sete după Dumnezeu, înțelesul și folosul postului, ediția a II-a revăzută și îmbogățită, autor
Cuvintele Sfintei Evanghelii, străbătând veacurile cu lumina lor tainică, ni-L descoperă pe Cel ce S-a pogorât din cer, Cel ce este din cer și Singurul care S-a suit la cer (cf. Ioan 3, 13), socotit hulitor de
Prezența unui fragment din moaștele Sfintei Cuvioase Olimpiada, începând cu luna martie a anului 2025, certificat printr-un document episcopal de la 1876, transformă biserica Parohiei „Șerban Vodă” din
În fiecare an, sărbătoarea Învierii Domnului aduce în inimile noastre o bucurie care nu poate fi cuprinsă în cuvinte. Hristos Cel Răstignit şi Înviat ne descoperă sensul profund al vieţii, biruinţa asupra mo
Sărbătoarea Floriilor din Duminica Stâlpărilor este o zi binecuvântată, plină de bucurie şi pace cerească. Floriile reprezintă momentul din an când sărbătorim Intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în
Ne aflăm în ultimele ceasuri ale Postului Mare, întru aşteptarea celuilalt post, al Sfintelor Pătimiri, o săptămână de rugăciune profundă şi de adâncă cercetare privind către Crucea Răstignirii Domnului
Dispunem de tot mai multe cărți care ne vorbesc despre ce înseamnă să fii lider, despre cum să conduci eficient, despre oportunitățile pe care este benefic să le fructifici. Lectura lor se aseamănă, uneori, cu o plimbare în parc: nimic nu pare mai simplu de înfăptuit. Este suficient să respecți câteva reguli general valabile, să fii dispus să-ți asumi funcția, să fii un pic pe placul celorlalți - nici prea mult, pentru a nu ceda în fața eventualilor „concurenți” la post, nici prea puțin, pentru a nu ajunge să fii respins de echipă - și vei deveni un nou reprezentant al leadership-ului modern. Pare că suntem la o distanță enormă de cuvintele rostite de generalul roman Sylla, care, după ce învinsese o armată mult mai mare decât a sa, dar condusă de un adversar lipsit de experiență, afirma că trebuie să fii mai întâi vâslaș ca să înveți să cârmuiești corabia. Poate pentru că a fi lider înseamnă, în primul rând, a sluji, nu a fi slujit, iar în al doilea rând, înseamnă a lua deciziile grele care conduc la rezultate deosebite, nu a te baza pe hotărâri la îndemână, care blazează pe cei conduși.
În săptămâna și în duminica a 5-a din Postul Mare, Biserica ne pune înainte figura extraordinar de fascinantă și emoționantă a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca. Viața ei, redactată de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, este o capodoperă a genului aghiografic, înscriindu-se pe linia a ceea ce mai târziu s-a numit, în literatură, bildungsroman, gen literar care urmărește maturizarea psihologică, morală și socială a unui protagonist de la copilărie sau tinerețe până la vârsta adultă. Putem considera viața acestei sfinte ca un drum inițiatic de la moarte la viață, cu cel puțin două paliere. Drumul exterior al nevoinței și al supunerii treptate a trupului și a ansamblului de mecanisme care definesc „omul cel vechi“ sau „omul păcatului“ și drumul interior al renașterii duhovnicești, al trezirii la o altă viață și la o altă lume care nu sunt atât de ușor accesibile simțurilor noastre comune. Din viața acestei sfinte reținem două aspecte.
De când venim pe lume și până trecem în lumea fără de întoarcere, fiecare dintre noi, oamenii, avem nevoie de alți oameni: părinți, bunici, frați, surori, învățători, povățuitori pe căile necunoscute
De mic copil, poveștile îmi desenau lumea, iar frumuseţea lor părea să curgă din gura celor mai în vârstă ca un izvor fără sfârșit. Basmele, sărbătorile, legendele erau ca niște fire de aur pe care doar Dumnezeu știe de unde și cum le țeseau. Le ascultam fascinat și, cu trecerea anilor, am început să le notez într-un caiet simplu, al cărui cotor păstrează acum povara celor 60 de ani trecuți peste el. În filele lui s-au adunat amintiri, poezii și mărunțișuri aparent irelevante, dar care pentru mine poartă sufletul copilăriei.
Evangheliile rânduite de către Sfinții Părinți pentru zilele Săptămânii Sfintelor Pătimiri ne poartă cu mintea și cu inima într‑o tainică și sfântă călătorie, la cele petrecute acum două mii de ani
La Editura Basilica a Patriarhiei Române a văzut lumina tiparului în Săptămâna Mare volumul Foame și sete după Dumnezeu, înțelesul și folosul postului, ediția a II-a revăzută și îmbogățită, autor
Cuvintele Sfintei Evanghelii, străbătând veacurile cu lumina lor tainică, ni-L descoperă pe Cel ce S-a pogorât din cer, Cel ce este din cer și Singurul care S-a suit la cer (cf. Ioan 3, 13), socotit hulitor de
Prezența unui fragment din moaștele Sfintei Cuvioase Olimpiada, începând cu luna martie a anului 2025, certificat printr-un document episcopal de la 1876, transformă biserica Parohiei „Șerban Vodă” din
În aceste zile din Săptămâna Mare trăim alături de Hristos Sfintele şi Mântuitoarele Sale Pătimiri prin care ne-a izbăvit de blestemul adus asupra neamului omenesc de păcatul protopărinţilor Adam şi Eva.
Duminica a 6-a din post (a Floriilor) Ioan 12, 1-18 În vremea aceea, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi
În vremea aceea, după ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua cea dintâi a săptămânii, au venit Maria Magdalena și cealaltă Mărie ca să vadă mormântul. Și, iată, s-a făcut cutremur mare, că
Fraților, oare nu știți că toți câți în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu El în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morți, prin slava
În Sfânta şi Marea Sâmbătă „prăznuim îngroparea dumnezeiască și trupească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea la iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune a fost mutat spre
61. Mormântul Domnului este sau lumea aceasta, sau inima fiecăruia dintre credincioşi; giulgiurile sunt raţiunile lucrurilor, împreună cu modalităţile virtuţilor: iar ştergarul cunoştinţa
Pentru credința sa în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru dragostea sa față de neamul românesc, tânăra Aspazia, una dintre studentele favorite ale poetului și profesorului universitar Lucian Blaga, avea să pătimească 14 ani în temnițe. Plini de înjosiri, tortură, foame, ger - o continuă dezumanizare orchestrată de comuniști. Avea să ne lase moștenire, spre neuitarea acelor cumplite vremi, una dintre cele mai literare, mai frumos scrise cărți de memorii: „Strigat-am către Tine, Doamne...”.
La prima vedere, Epitaful din Tesalonic - o amplă broderie în fir de aur aflată astăzi în Muzeul de Cultură Bizantină din Tesalonic – captivează prin măiestria extraordinară. Datată în jurul începutului
Sărbătoarea Sfintelor Paști sau sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos este cea mai mare sărbătoare a creștinătății. Învierea Domnului Hristos înseamnă biruința sau victoria iubirii Lui smerite și milostive asupra urii și invidiei, trădării și fricii, asupra păcatului, a iadului și a morții. Domnul Iisus Hristos Cel răstignit a înviat din morți „cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”[2]. Aceasta este suprema veste bună pentru creștinătate și omenirea întreagă, și anume începutul unei alte vieți, viața veșnică din Împărăția cerurilor. De aceea, se cântă în noaptea de Sfintele Paști: „prăznuim omorârea morții [...] și începătura altei vieți, veșnice”[3].
Aproape în toate comunitățile parohiale urbane ori rurale există anumite persoane „fără de care nu se poate”. Se remarcă prin generozitate, atașament constant, fidelitate și disponibilitate în lucrarea lor
Fără repere, orice itinerar este neîmplinit. Ne raportăm astăzi formal la norme şi reguli, căutând să dobândim virtuţi. Rămânem însă departe de simţirea prezenţei lui Dumnezeu în viaţa noastră ş
