La Catedrala Patriarhală din București a fost săvârșită astăzi, 18 aprilie 2025, rânduiala specială în cadrul căreia a fost scos Sfântul Epitaf din Altar și purtat, împreună cu Sfânta Evanghelie și
La Catedrala Patriarhală din București a fost săvârșită astăzi, 18 aprilie 2025, rânduiala specială în cadrul căreia a fost scos Sfântul Epitaf din Altar și purtat, împreună cu Sfânta Evanghelie și
În seara Sfintei și Marii Joi, Biserica Ortodoxă a rânduit săvârșirea unei slujbe speciale, Denia celor 12 Evanghelii, care constituie Utrenia pentru Vinerea Mare. La Catedrala Patriarhală din București,
În după‑amiaza zilei de marți, 15 aprilie, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, Parohia „Adormirea Maicii Domnului” și Protopopiatul Ortodox Român Lugoj, județul Ti
La Editura BASILICA a apărut ediția a 6-a, revăzută și îmbogățită, a volumului „Făclii de Înviere. Înțelesuri ale Sfintelor Paști”, avându-l ca autor pe Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortoxe Române.
Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, a săvârșit miercuri, 16 aprilie, rânduiala binecuvântării lucrărilor de modernizare, extindere și reamenajare a pangarului Catedralei Arhiepiscopale din Galați. De asemenea, pangarul a fost dotat cu toate cele necesare desfășurării activității specifice, o parte dintre obiectele comercializate în cadrul acestuia fiind achiziționate de la Depozitul de colportaj al Arhiepiscopiei Bucureștilor, ne-a transmis părintele consilier eparhial Rareș Bucur.
În Sfânta şi Marea Joi, în cadrul Sfintei Liturghii săvârșite de Patriarhul României înconjurat de membrii Sfântului Sinod are loc Sfinţirea Marelui Mir. În 12 amfore mari din argint se aduce Marele Mir pregătit cu evlavie şi cu atenţie de comisia rânduită la Mirostirionul din incinta Mănăstirii „Duminica Sfinţilor Români” din Bucureşti. Despre simbolistica Sfințirii Marelui Mir în Săptămâna Sfintelor Pătimiri ne-a vorbit părintele arhimandrit Teofil Anăstăsoaie, Reprezentantul Patriarhiei Române la Locurile Sfinte și Superiorul Așezămintelor Românești de la Ierusalim, Iordan și Ierihon, autor al unei teze de doctorat despre această tradiție în Biserica Ortodoxă Română.
Postul Mare este o perioadă de profundă reflecție și curățire sufletească, un drum spiritual pe care creștinii îl parcurg în pregătirea pentru Învierea Domnului. Comparat adesea cu o scară către cer, acest post ne oferă oportunitatea de a ne apropia de Dumnezeu prin rugăciune, pocăință, milostenie și înfrânare. Despre cum trebuie să parcurgem acest urcuș duhovnicesc și să ne apropiem mai mult de Hristos am discutat cu arhim. Dionisie Constantin, consilier patriarhal coordonator și directorul Atelierelor Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă.
Protejarea vieții încă de la concepere a fost și este o preocupare constantă a Bisericii noastre. Diaconul dr. Petru Cernat, asistent universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din
În predicile sale la Duminica a treia din Postul Mare, Părintele Patriarh Daniel arată distincția dintre crucea văzută ca răstignire a patimilor și poftelor păcătoase care ne fac opaci luminii harului dumnezeiesc și purtarea crucii, a greutăților inerente vieții omului aici, pe pământ. Duminica a treia are în vedere latura ascetică a crucii, nevoințele pe care fiecare creștin le face pentru a trăi cât mai plenar învierea din moartea păcatului. Profesioniștii ascezei, adevărații stavrofori ai Bisericii sunt călugării. Paramanul, acel accesoriu vestimentar nevăzut al lor, este dovada că ei poartă, în minte și în trup, răstignirea față de cele lumești. În interviul de mai jos, părintele arhimandrit Natanael Haraga, starețul Mănăstirii „Sfântul Nicolae”-Sitaru din județul Ilfov, ne vorbește despre nevoinţele vieţii monahale.
Ioan Popa este un pictor bisericesc român. Face parte din școala de pictură de la noi care numără oameni importanți din această breaslă, Alexandru Nicolau, Daniel Codrescu, Mihai Coman și alții, o generație ajunsă la maturitatea profesiei, deşi nu toți sunt freschiști, ci pictori de icoane pe lemn, alții lucrează în mozaic. Pe toți animându-i acuratețea lucrărilor și adeziunea fără rabat la tradiția bizantină. În interviul pe care ni l-a acordat, Ioan Popa ne vorbeşte despre reprezentarea Crucii, precum şi a temelor asociate ei, în iconografia românească.
Un singur îndemn, an de an, de două milenii încoace, continuă să aducă lumină şi speranţă în suflete, să schimbe lumea şi lumile: „Bucuraţi-vă!”. E chiar bucuria Învierii Mântuitorului Iisus Hristos care ne ridică genunchii plecaţi şi ne dezvăluie minunile lăsate de Dumnezeu pe pământ. Iar una dintre aceste minuni este chiar oul de Paşti, încondeiat, închistrit sau vopsit, care întregește simbolistica celei mai mari sărbători a creştinătăţii. „Ouăle încondeiate nu au lipsit niciodată din coşul cu care mergeau bunicii şi străbunicii noştri la biserică în noaptea de Înviere. Le pregăteau îndeosebi în Joia Mare pentru că, făcute atunci, ţineau spre a fi consumate de Paşti. Este o tradiţie pe care noi ne străduim să o menţinem şi să o transmitem mai departe generaţiilor care vin”, spune Elena Vereha, meşter popular din Paltinu, Vatra Moldoviţei (Suceava).
Suceava e un oraș în care sistematizarea comunistă și-a înfipt adânc colții. Arhitectura socialistă e îmblânzită, din loc în loc, de bisericile vechi, ale diferitelor confesiuni, și de câte o clădire austriacă scăpată ca prin urechile acului. Printre aceste minuni peste care mânia socialistă nu a trecut se numără și Biserica „Sfânta Înviere”. Ridicat de Elena, soția lui Petru Rareș, dintr-o dragoste „care înfruntă moartea”, lăcașul e ca o pasăre Phoenix. În ciuda istoriei sale zbuciumate, a păstrat neatins, de aproape cinci veacuri, spiritul Ortodoxiei moldovenești.
- 2016-2024 -
Recent, când primăvara începea să-şi facă parcă prea grăbită prezenţa, am ales să ies din furnicar, din marele oraş Bucureşti, pentru a simţi mai bine schimbarea din natură, dar şi din sufletele noastre, mai ales acum, în perioada Postului Mare. Betoanele, asfaltul, metroul anesteziază sentimentul de comunicare cu creaţia, cu frumuseţea lumii de lângă noi şi din noi. La doar câțiva kilometri de forfota urbană, ascunsă între ape și păduri, Mănăstirea Cernica este una dintre acele insule de liniște unde sufletul își poate găsi odihna.
Cristian Muntean *** N-am apucat să particip la Cină, am ajuns la camera de sus când ospățul se terminase, mi-am înmuiat picioarele în apa care rămăsese după spălarea
OCHII LUI IISUS de Pan. M. Vizirescu Ierusalimul se vărsa pe uliți, În forfoteli sălbatice de ură, Strigări, ca niște‑mpunsături de suliți, Ocheau vrăjmaș făptura cea mai
Vin Floriile! Vin Floriile cu soare Și soarele cu Florii, Vestind marea sărbătoare În alai, în bucurii. Sălciile-nfloritoare De pe râuri și
Centrul Cultural Pitești este gazda expoziției de pictură „Tainele privirii” a artistei Adina Romanescu. La vernisajul care a avut loc în 3 aprilie, au fost invitați să vorbească istoricul Ștefan Dumitrache,
Gina Șerbănescu, autoarea volumului Fără de veste (Editura Platytera Books & Arts, 2024), se remarcă printr-o scriitură amprentată de oniric și ludic, cu inflexiuni mistice. După primul volum de poezie (În
Un foarte cunoscut romancier german, Heinrich Böll, explica într-un interviu rămas celebru că valoarea amintirilor nu reprezintă doar legătura noastră cu trecutul, ci, și mai important, un univers emoțional
De când ne știm pe lumea asta, noi, oamenii, fugim de moarte cu o frică instinctivă, animalică. Numai că moartea aleargă mai tare decât noi. Cei mai mulți dintre dumneavoastră cunoașteți povestea emirului
Ultima secțiune a Săptămânii Mari include comemorarea faptelor care s-au desfășurat începând cu arestarea, batjocorirea, întemnițarea Mântuitorului, procesul foarte matinal în mai multe etape,
Am putea împărți patimile în două categorii: cele care ne lovesc prin intensitate (mânia, desfrânarea, lăcomia) și cele care se strecoară pe neștiute în sufletul nostru (mândria, slava deșartă, iubirea
Lumea creştină se află în cea mai tristă zi din an, când Domnul nostru Iisus Hristos s-a răstignit pentru mântuirea noastră. Acum creştinii ţin post negru şi merg la biserică pentru a participa la sfintele slujbe care marchează momentele legate de răstignirea şi îngroparea Domnului. Astăzi mergem pe Drumul Crucii alături de Hristos, asistăm plini de durere la răstignirea Domnului, ne întristăm în faţa morţii Mântuitorului pe Cruce şi-L prohodim la îngropare, pe care i-o fac, în această seară, drepţii Iosif şi Nicodim, alături de femeile mironosiţe şi apostolul Ioan.
Sintea Mică e un sat dinspre marginea de vest a țării, pe care-l poți lua cu ușurință în palmă. Iar dacă tot l-ai luat, e musai să-l duci în dreptul inimii. Bătăile acesteia par să se ia la întrecere cu
De când ne știm pe lumea asta, noi, oamenii, fugim de moarte cu o frică instinctivă, animalică. Numai că moartea aleargă mai tare decât noi. Cei mai mulți dintre dumneavoastră cunoașteți povestea emirului
Cele două decenii de ființare pe care le va rotunji Lumina de Duminică în toamna anului curent coincid cu dezvoltarea autostrăzilor informaționale construite prin intermediul noilor tehnologii la nivel planetar
Duminica aceasta este pentru fiecare creştin ortodox un semnal de alarmă, un sunet de clopot care să îl trezească sau să-i spună cât de grea este întoarcerea la Dumnezeu a omului care, din diverse motive, alege
În Duminica a 4-a a Marelui Post îl pomenim pe Sfântul Ioan Scărarul, un părinte nevoitor al Bisericii care a trăit în secolele 6-7. Prețuit în lumea monahală pentru lucrarea „Scara” sau „Scara
Crucea e răspunsul la acuza că Dumnezeu a eșuat în creație, că răul, ura, moartea, nedreptatea, boala ne copleșesc. Că binele e sufocat de demon și nu mai are nici o șansă de a triumfa, deși crucea are pe re
Primele două duminici din Postul Mare ne apropie de esența tainică a dreptei credințe, de lumină: lumina din icoană și lumina interioară izvorând din rugăciune. Despre lumină ne vorbesc în termeni și limbaje cu semnificații profunde cele mai vechi texte religioase. Ne vorbesc filosofii și înțelepții lumii, dar și raționaliștii enciclopediști, mai aproape de noi, sau fizicienii epocii moderne. Structura paradoxală a luminii vizibile (undă și corpuscul), viteza ei de propagare uriașă, proprietatea fotonilor de a fi cea mai importantă formă de existență a materiei cognoscibile, îi conferă luminii un rol fundamental în cosmos și în viața oamenilor. Teologia trece mai sus de lumea materială și vorbește despre lumina creată, dar și despre lumina necreată, veșmântul de har al Dumnezeirii.
Un foarte cunoscut romancier german, Heinrich Böll, explica într-un interviu rămas celebru că valoarea amintirilor nu reprezintă doar legătura noastră cu trecutul, ci, și mai important, un univers emoțional
Ultima secțiune a Săptămânii Mari include comemorarea faptelor care s-au desfășurat începând cu arestarea, batjocorirea, întemnițarea Mântuitorului, procesul foarte matinal în mai multe etape,
Am putea împărți patimile în două categorii: cele care ne lovesc prin intensitate (mânia, desfrânarea, lăcomia) și cele care se strecoară pe neștiute în sufletul nostru (mândria, slava deșartă, iubirea
Lumea creştină se află în cea mai tristă zi din an, când Domnul nostru Iisus Hristos s-a răstignit pentru mântuirea noastră. Acum creştinii ţin post negru şi merg la biserică pentru a participa la sfintele slujbe care marchează momentele legate de răstignirea şi îngroparea Domnului. Astăzi mergem pe Drumul Crucii alături de Hristos, asistăm plini de durere la răstignirea Domnului, ne întristăm în faţa morţii Mântuitorului pe Cruce şi-L prohodim la îngropare, pe care i-o fac, în această seară, drepţii Iosif şi Nicodim, alături de femeile mironosiţe şi apostolul Ioan.
Sintea Mică e un sat dinspre marginea de vest a țării, pe care-l poți lua cu ușurință în palmă. Iar dacă tot l-ai luat, e musai să-l duci în dreptul inimii. Bătăile acesteia par să se ia la întrecere cu
Fiecare zi a acestei săptămâni este Mare, reactualizând un moment deosebit din viața lui Iisus Hristos răstignit pe Cruce din iubire pentru noi. Ultimele zile pământești le-a petrecut în post și rugăciune în
Duminica a 6-a din post (a Floriilor) Ioan 12, 1-18 Înainte de Paşti cu şase zile, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar
„În vremea aceea, toți arhiereii și bătrânii poporului au ținut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L omoare. Și, legându-L, L-au dus și L-au predat dregătorului Ponțiu Pilat. Atunci Iuda, cel ce L-a vândut,
Fraților, eu am primit de Ia Domnul ceea ce v-am dat și vouă: că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine și, mulțumind, a frânt și a zis: Luați, mâncați; acesta este trupul Meu care se
Sfântul Ioan (†820) a ieșit de tânăr din lume şi iubind pe Hristos s-a dus la Sfântul Grigorie Decapolitul, care l-a făcut monah și împreună se nevoiau, plăcând lui Dumnezeu. Şi avea atâta sârguinţă
Sf. Teodor Studitul, Cateheza 73, Catehezele mici, Doxologia, Iași, 2018, pp. 297-299 Frați și părinți, amintindu-ne Pătimirile Domnului nostru Iisus Hristos, pururea ne străpungem sufletul, dar mai ales
Sfințirea, pentru întâia dată, în Catedrala Mitropolitană din București, a Sfântului și Marelui Mir, a avut loc în ziua de 25 martie 1882. Documentul oficial, semnat de regele Carol I al României, de
La Sărbătorile Împărătești poetul și jurnalistul Sandu Tudor, viitorul Părinte Daniil de la Rarău, publica în periodicele pe care le-a condus o serie de pagini și articole creștine dedicate. Frământat
Femeia cea păcătoasă și Iuda sunt două imagini care ne sunt puse înainte în chip antitetic, invitați fiind să vedem unde ne aflăm ca atitudine față de Dumnezeu și, apoi, să optăm și să vedem cui vrem să ne asemănăm prin alegerea noastră, cel puțin ca intenționalitate. Dar încă mai avem timp în săptămâna aceasta să ne reașezăm, dacă ne regăsim într-o stare de infidelitate față de Dumnezeu. În Săptămâna Sfintelor Pătimiri, Domnul nostru Iisus Hristos este desemnat ca Mire. Noi suntem invitați să fim în cămara cea de nuntă, ospățul cel de taină, dar, în același timp, Domnul Hristos este numit - mai ales în imnografia zilei de Miercuri, ca fiind „mirul cel fără de moarte”. Avem, așadar, un mir material cu care a fost uns Hristos de către femeia care s-a întors, care s-a pocăit, și avem pe Domnul Hristos, ca mir ceresc, „nesecat mir”.
Acum 40 de ani, la mijloc de martie, în zi de duminică geroasă, paralizantă pentru vremuri în care stăpânirea nu ardea a se îngriji atât de mult de cele ale vieții personale ale cetățenilor țării, pe străzile Fălticenilor străbătea un car tras de boi, cu cetină frumos împodobit, presărată de zăpadă, care purta spre cimitirul din Oprișeni, trupul mult ostenitor, dar niciodată biruit de osteneală, al preotului Ilie Ilisei. Puțin trecut de 71 de ani, părintele plecase pe neașteptate, grăbindu‑se oarecum, la ceas când ar mai fi putut să se bucure de cele ce rodise mâinile sale necruțate, cugetul său statornic întru acrivia rânduielii și inima sa aprinsă de dorul după Casa lui Dumnezeu.
Cuvintele Evangheliei, încredințate de Domnul celor aleși, au străbătut vremurile și pământurile, răspândind vestea cea bună până la marginile lumii. Apostolii, purtători ai chemării Mântuitorului, au dev