Preasfințitul Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, a săvârșit, de sărbătoarea Bunei Vestiri, 25 martie, Sfânta Liturghie la Mănăstirea Chiroiu, județul Ialomița, cu prilejul hramului a
26 Mar, 2026
x
Preasfințitul Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, a săvârșit, de sărbătoarea Bunei Vestiri, 25 martie, Sfânta Liturghie la Mănăstirea Chiroiu, județul Ialomița, cu prilejul hramului a
În contextul participării la Concursul Național Catehetic, Parohia „Adormirea Maicii Domnului”‑Giulești din București a organizat o serie de activități educativ‑religioase dedicate elevilor de gimnaziu, av
La Centrul multifuncțional „Sfântul Apostol Andrei", peste 70 de copii din parohiile Fierbinți Târg și Fierbinții de Sus, județul Ialomița, au participat sâmbătă, 21 martie 2026, în intervalul orar
În Anul omagial al pastorației familiei creștine și Anul comemorativ al sfintelor femei din calendar (mironosițe, mucenițe, monahii, soții și mame), în săptămâna de dinaintea praznicului Bunei Vestiri, hramul principal al Bisericii „Buna Vestire”-Belu din București, sector 4, elevii de la Școala Gimnazială „George Bacovia” și copiii care frecventează atelierele ce se desfășoară cu sprijinul preotului paroh Daniel‑Alexandru Bărîcă au învățat despre această sărbătoare închinată Maicii Domnului, care este și sărbătoarea mamei și a familiei creștine. De asemenea, au realizat picturi, desene și icoane pe sticlă cu chipul Maicii Domnului, dar reprezentând și familia și mama creștină, pentru care au creat felicitări, colorate de eleva Bogdana‑Maria Burciu. Acestea au fost împărțite în biserică pe 25 martie, în ziua hramului. După cuvântul de învățătură al părintelui paroh, copiii au lucrat, fiind îndrumați de părintele coslujitor Petre Sperlea și de preotesele Georgiana Bărîcă și Victorița Sperlea. Doamne din Comitetul parohial au ajutat la aceste frumoase activități. Au fost prilejuri minunate de afirmare a credinței ortodoxe și a dragostei creștine, așa cum se întâmplă de fiecare dată la Parohia „Buna Vestire"-Belu, cei mici fiind îmbrăcați în costume naționale. Materialele pentru pictat și colorat au fost pregătite de doamnele din Comitetul parohial. După slujbă, elevul Ștefan Niculăescu, de la Școala Gimnazială „George Bacovia”, a interpretat, în fața credincioșilor, pricesne.
În aula Centrului de formare continuă „Dumitru Stăniloae” din București a avut loc joi, 26 martie, o întâlnire consultativă privind cateheza parohială, la care au participat responsabilii pentru cateheză ai protoieriilor din Arhiepiscopia Bucureștilor. Programul a inclus și două ateliere catehetice.
A lăsat Dumnezeu pe pământ ca anumite profesii să aparțină mai cu seamă femeilor, mă refer la cele privitoare la educație și domeniul sanitar. De ce? Pentru că aici este nevoie de empatie, de apropiere mai delicată și atentă față de cei cu care lucrezi, copii sau bolnavi. Medicul stomatolog Irina Șerban ne vorbește în interviul de mai jos despre modul în care a ales această profesie, despre empatia necesară pentru a obține maximul de eficiență în vindecarea pacienților.
Într-o lume în care oamenii sunt tot mai grăbiți și mai preocupați de propriile probleme, nevoia de a fi aproape unii de alții rămâne esențială. Codruța Marin, psiholog clinician, ne vorbește despre cum credința poate da putere dorinței de a face bine, transformând voluntariatul într-un mod de trăi și de a dărui bucurie. Din perspectiva ei, ajutorul oferit celorlalți nu este doar un gest frumos, ci și o cale prin care omul își poate regăsi liniștea, sensul și apropierea de Dumnezeu. Astfel, psihologia și credința se întâlnesc firesc în grija pentru aproapele, într-un mod simplu, viu și plin de înțeles.
În contextul provocărilor spirituale și psihologice ale lumii contemporane, părintele lect. univ. dr. Paul Siladi evidențiază importanța dialogului dintre duhovnicie și psihologie în formarea și slujirea
„Viața îmi dăruise ceea ce își dorea o tânără, dar m-am întrebat ce îmi va cere Dumnezeu la judecată. Știam că pentru munca mea primeam un salariu, că pot da milostenie, dar mi se părea că nu fac
Păstrarea în bănci specializate a seminţelor diferitor plante, fructe şi legume, care să rămână nealterate de încrucişarea cu soiuri hibride, este o muncă deosebit de importantă, vitală, ce necesită un efo
Mănăstirea „Buna Vestire” Bolintin, judeţul GiurgiuMănăstirea „Buna Vestire” Pătrângeni, judeţul
Închinată Bunei Vestiri, vechea biserică din localitatea Cristian, judeţul Sibiu, este una dintre operele reprezentative de artă bisericească transilvăneană din secolul al XVIII-lea. În jurul lăcaşului de cult s-a format, păstrat şi dinamizat întreaga viaţă duhovnicească, culturală şi socială a comunităţii româneşti din satul sibian. Chiar dacă satul a devenit preponderent săsesc în timp, comunitatea românească a continuat să existe de-a lungul istoriei, iar acest lucru se datorează în mare parte vieţii bisericeşti.
Și în 2025, Biserica Ortodoxă Română a fost cel mai mare filantrop din țară, prin activitățile sociale pe care le-a desfășurat. Anul 2026 se anunță dificil, așa că trebuie reînnoite eforturile în
Mărturisesc: când am intrat în Sala Atelier a Teatrului Mic, la spectacolul cu „Victimele datoriei”, de Eugen Ionescu, și am văzut că decorul constă din două scaune, am oftat interior și m-am consolat că
Când vocea suavă a Celui-Ce-Este ne cheamă pe toți să venim, Uniți în iubire și plini de speranță pe drumul vieții pornim. În minte lumină, în inimi iubire, sub cerul senin, luminos Mugurii
DORINŢE Să mă urmezi i-a spus copilul soarelui şi soarele l-a urmat. Să mă ridici i-a spus tânărul muntelui şi muntele l-a ridicat neîncetat. Să mă odihneşti i-a spus omul nopţii c
Georgiana Bujor este poetă, creatoare de conținut și specialist în marketing. Este preocupată mereu de explorarea sensibilă a experiențelor interioare și a temelor legate de credință, vulnerabilitate și
Dumnezeu creează lumea și apoi o guvernează, Iar când răul o lovește, vine și o re-creează. El voiește ca în cosmos să fie doar armonie, Iar mișcarea cea astrală, ca o Sfântă Liturghie. Dacă
Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul observa că soții sunt în zilele noastre ca „petardele” sau ca „artificiile”. Nici nu intră bine în casă, obosiți de la serviciile lor, din care luptă să își plătească ratele acumulate ca urmare a dorințelor și poftelor pe care le au, unele dintre ele iraționale și fără valoare în plan spiritual, că imediat „li se aprinde fitilul”. De aici, cuvinte grele, injurii, critici, acuzații, separare, divorț și partaj.
Dispunem de tot mai multe cărți care ne vorbesc despre ce înseamnă să fii lider, despre cum să conduci eficient, despre oportunitățile pe care este benefic să le fructifici. Lectura lor se aseamănă, uneori, cu o plimbare în parc: nimic nu pare mai simplu de înfăptuit. Este suficient să respecți câteva reguli general valabile, să fii dispus să-ți asumi funcția, să fii un pic pe placul celorlalți - nici prea mult, pentru a nu ceda în fața eventualilor „concurenți” la post, nici prea puțin, pentru a nu ajunge să fii respins de echipă - și vei deveni un nou reprezentant al leadership-ului modern. Pare că suntem la o distanță enormă de cuvintele rostite de generalul roman Sylla, care, după ce învinsese o armată mult mai mare decât a sa, dar condusă de un adversar lipsit de experiență, afirma că trebuie să fii mai întâi vâslaș ca să înveți să cârmuiești corabia. Poate pentru că a fi lider înseamnă, în primul rând, a sluji, nu a fi slujit, iar în al doilea rând, înseamnă a lua deciziile grele care conduc la rezultate deosebite, nu a te baza pe hotărâri la îndemână, care blazează pe cei conduși.
În săptămâna și în duminica a 5-a din Postul Mare, Biserica ne pune înainte figura extraordinar de fascinantă și emoționantă a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca. Viața ei, redactată de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, este o capodoperă a genului aghiografic, înscriindu-se pe linia a ceea ce mai târziu s-a numit, în literatură, bildungsroman, gen literar care urmărește maturizarea psihologică, morală și socială a unui protagonist de la copilărie sau tinerețe până la vârsta adultă. Putem considera viața acestei sfinte ca un drum inițiatic de la moarte la viață, cu cel puțin două paliere. Drumul exterior al nevoinței și al supunerii treptate a trupului și a ansamblului de mecanisme care definesc „omul cel vechi“ sau „omul păcatului“ și drumul interior al renașterii duhovnicești, al trezirii la o altă viață și la o altă lume care nu sunt atât de ușor accesibile simțurilor noastre comune. Din viața acestei sfinte reținem două aspecte.
Sărbătoarea Bunei Vestiri se revarsă ca o lumină lină, ca o bucurie care nu aparține doar celor de astăzi, ci și celor care, de-a lungul veacurilor, au așteptat cu dor sfânt venirea în lume a Fiului lui
Nazaretul Galileei se descoperă ca loc binecuvântat unde s-a arătat lumină mare celor ce ședeau în latura și în umbra morții, ca revărsare de har peste o lume însetată de sens și viață
Buna Vestire este ziua Întrupării Domnului nostru Iisus Hristos, când s-a împlinit aşteptarea mesianică a neamului omenesc: „Taina cea din veac se descoperă astăzi şi Fiul lui Dumnezeu, Fiu al omului Se
Dispunem de tot mai multe cărți care ne vorbesc despre ce înseamnă să fii lider, despre cum să conduci eficient, despre oportunitățile pe care este benefic să le fructifici. Lectura lor se aseamănă, uneori, cu o plimbare în parc: nimic nu pare mai simplu de înfăptuit. Este suficient să respecți câteva reguli general valabile, să fii dispus să-ți asumi funcția, să fii un pic pe placul celorlalți - nici prea mult, pentru a nu ceda în fața eventualilor „concurenți” la post, nici prea puțin, pentru a nu ajunge să fii respins de echipă - și vei deveni un nou reprezentant al leadership-ului modern. Pare că suntem la o distanță enormă de cuvintele rostite de generalul roman Sylla, care, după ce învinsese o armată mult mai mare decât a sa, dar condusă de un adversar lipsit de experiență, afirma că trebuie să fii mai întâi vâslaș ca să înveți să cârmuiești corabia. Poate pentru că a fi lider înseamnă, în primul rând, a sluji, nu a fi slujit, iar în al doilea rând, înseamnă a lua deciziile grele care conduc la rezultate deosebite, nu a te baza pe hotărâri la îndemână, care blazează pe cei conduși.
În săptămâna și în duminica a 5-a din Postul Mare, Biserica ne pune înainte figura extraordinar de fascinantă și emoționantă a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca. Viața ei, redactată de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, este o capodoperă a genului aghiografic, înscriindu-se pe linia a ceea ce mai târziu s-a numit, în literatură, bildungsroman, gen literar care urmărește maturizarea psihologică, morală și socială a unui protagonist de la copilărie sau tinerețe până la vârsta adultă. Putem considera viața acestei sfinte ca un drum inițiatic de la moarte la viață, cu cel puțin două paliere. Drumul exterior al nevoinței și al supunerii treptate a trupului și a ansamblului de mecanisme care definesc „omul cel vechi“ sau „omul păcatului“ și drumul interior al renașterii duhovnicești, al trezirii la o altă viață și la o altă lume care nu sunt atât de ușor accesibile simțurilor noastre comune. Din viața acestei sfinte reținem două aspecte.
De când venim pe lume și până trecem în lumea fără de întoarcere, fiecare dintre noi, oamenii, avem nevoie de alți oameni: părinți, bunici, frați, surori, învățători, povățuitori pe căile necunoscute
Pentru Ziarul Lumina, ediţia cu numărul 6.000 nu este un simplu reper editorial, ci mărturia unei fidelităţi: aceea de a rămâne slujitor al Adevărului şi vestitor al credinţei într-o lume mereu schimbătoare.
Accentul pus pe interiorizare în experiența înfrânării poate deforma înțelegerea asupra asceticii și misticii creștine. Într-un text recent publicat în cotidianul Ziarul Lumina (ediția din 20 februarie
Democrația este adesea descrisă simplificat prin instituțiile și mecanismele sale fundamentale: parlament, guvern, alegeri, separația puterilor. În realitate însă, funcționarea statului de drept depinde de ceva
Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul observa că soții sunt în zilele noastre ca „petardele” sau ca „artificiile”. Nici nu intră bine în casă, obosiți de la serviciile lor, din care luptă să își plătească ratele acumulate ca urmare a dorințelor și poftelor pe care le au, unele dintre ele iraționale și fără valoare în plan spiritual, că imediat „li se aprinde fitilul”. De aici, cuvinte grele, injurii, critici, acuzații, separare, divorț și partaj.
Sărbătoarea Bunei Vestiri se revarsă ca o lumină lină, ca o bucurie care nu aparține doar celor de astăzi, ci și celor care, de-a lungul veacurilor, au așteptat cu dor sfânt venirea în lume a Fiului lui
Nazaretul Galileei se descoperă ca loc binecuvântat unde s-a arătat lumină mare celor ce ședeau în latura și în umbra morții, ca revărsare de har peste o lume însetată de sens și viață
Buna Vestire este ziua Întrupării Domnului nostru Iisus Hristos, când s-a împlinit aşteptarea mesianică a neamului omenesc: „Taina cea din veac se descoperă astăzi şi Fiul lui Dumnezeu, Fiu al omului Se
Probabil că cea mai frumoasă și, în același timp, surprinzătoare definiție a blândeții o găsim la Sfântul Ioan Scărarul, în „Scara”. „Blândețea este starea nemișcată a sufletului, care rămâne aceeași în necinstiri ca și în laude. Începutul nemânierii este tăcerea buzelor în vremea tulburării inimii. Mijlocul este tăcerea gândurilor în vremea tulburării subțiri a sufletului. Iar sfârșitul este seninătatea împlântată în suflarea vânturilor necurate.”
După Canonul Mare, citit sau ascultat cu întreaga noastră ființă, cu inima plecată și sufletul însetat de lumină, nu se mai poate adăuga nimic la frumusețea, profunzimea și sinceritatea cuvintelor Sfântului
Duminica a 5-a din post (a Cuvioasei Maria Egipteanca) Marcu 10, 32-45 În vremea aceea Iisus a luat la Sine iarăşi pe cei doisprezece şi a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple: Iată, ne suim
„În zilele acelea Elisabeta, soția lui Zaharia, a zămislit și s-a tăinuit pe sine cinci luni, zicând: Astfel mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea. Iar în a
Fraților, Cel ce sfințește și cei ce se sfințesc dintr-Unul sunt toți; de aceea, nu se rușinează să-i numească pe ei frați, zicând: «Spune-voi fraților mei numele Tău. În mijlocul Bisericii Te voi
Sfânta Matrona (secolele III-IV) era din Tesalonic. Ea s-a născut într-o familie săracă. Din copilărie a învăţat credinţa creștină. Ea a ajuns slujnica soţiei conducătorului Tesalonicului, ce se numea
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 711-712 „Mergerea la biserică, participarea la cele șapte Laude și mai ales la Sfânta Liturghie, zilnic,
În contextul Anului omagial comemorativ al sfintelor femei din calendar, în această Duminică a 5-a a Postului Mare se cuvine să ne îndreptăm gândul și inima spre sfintele cuvioase care au fost odrăslite de pustiul cel mult roditor al virtuții. Departe de zgomotul lumii, în tăcerea și asprimea pustiei, ele au rodit țarina inimii, prin rugăciune, smerenie și nevoință, devenind pilde vii de credință și dăruire pentru toți cei care caută apropierea de Dumnezeu. Viețile lor ne arată că adevărata rodire nu vine din belșugul celor materiale, ci din adâncul unei inimi curate și din lucrarea virtuților.
Am arătat adesea că bună parte dintre membrii Rugului Aprins erau pasionați de aprofundarea tradiției românești, iar aceasta s-a manifestat în literatură, arhitectură, muzică, antropologie ș.a. Iată mai jos
„Şi i s-a spus lui Saul: «Iată David este la Naiotul Ramei!». Şi a trimis Saul slujitori să prindă pe David; dar când au văzut aceştia ceata prorocilor prorocind şi pe Samuel povăţuindu-i, S-a pogorât Duhul lui Dumnezeu peste slujitorii lui Saul şi au început şi ei a proroci. Spunându-se acestea lui Saul, el a trimis alţi slujitori, dar şi aceştia au început a proroci. Apoi Saul a trimis al treilea rând de slujitori şi începură şi aceştia să prorocească. Mâniindu-se, în sfârşit, Saul a plecat el însuşi la Rama şi a mers până la izvorul cel mare din Soco. Acolo a întrebat şi a zis: «Unde sunt Samuel şi David?». Şi i s-a spus: «Iată aici în Naiotul Ramei». Şi a plecat el acolo, la Naiotul Ramei. Dar pe cale S-a pogorât peste el Duhul lui Dumnezeu, iar el a mers prorocind până a ajuns la Naiotul Ramei. Acolo s-a dezbrăcat de haine şi a prorocit înaintea lui Samuel şi toată ziua aceea şi toată noaptea a şezut dezbrăcat. De aceea se zice: «Au doară şi Saul este printre proroci?»” (I Regi 19, 19-24).
Aproape în toate comunitățile parohiale urbane ori rurale există anumite persoane „fără de care nu se poate”. Se remarcă prin generozitate, atașament constant, fidelitate și disponibilitate în lucrarea lor
Tăcerea arată măreția, puterea și iubirea lui Dumnezeu, Care mereu ne iubește și lucrează în tăcere, spre binele nostru. El până acum lucrează, zice Mântuitorul (Ioan 5, 17), vindecă, mângâie, alină și tămăduiește rănile păcatelor și orgoliilor noastre, ascunzându-Se tainic în lucrările Sale, izvorâte din iubire, lucrare cu putere, învăluite în smerenie, delicatețe și multă gingășie.
