O hotărâre sinodală importantă

Hotărârea sinodală nr. 1731 din 29 februarie 2024 reia, spre luare aminte și lămurire definitivă, alte hotărâri ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 1996, 2000, 2004, 2008, 2016 și 2020 - adică din preajma marilor cicluri electorale câte a avut România democratică din 1989 încoace. Această hotărâre reamintește clerului de toate rangurile, precum și monahilor/ monahiilor care este po­ziția Bisericii Ortodoxe Române față de alegeri, față de candidații locali, parlamentari, europarlamentari, prezi­dențiali, față de viața politică în general. Precizări cât se poate de binevenite, în contextul „amneziei” care operează pe alocuri, din patru în patru ani, în rândul slujitorilor sfintelor altare.

Ne-au atras atenția două puncte, care reliefează mai bine o realitate cu care ne vom confrunta peste doar câteva luni: tensiunea, ademenirile, amăgirile, promisiunile și programele celor care ne cer insistent votul și care vor intra în malaxorul opiniei publice.

În acest sens, Sfântul Sinod a redactat și această hotărâre:

„3. Clericul sau monahul care se implică în politica vreunui partid în calitate de membru sau de candidat, dar şi prin susținerea unui candidat, în­calcă legământul depus la hirotonie («...nu mă voi îndeletnici cu activități potrivnice che­mării preoțești şi nu mă voi face părtaș la lucrări şi adunări care dăunează Bisericii», hotărârea si­nodală nr. 4.670/2008), prevederile Regulamentului autorităților canonice disciplinare și al instanțelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române (2015) şi ale Regulamentului pentru organizarea vieții monahale și func­ți­o­narea administrativă şi disci­plinară a mănăstirilor (2003) și va trebui să aleagă între cariera politică şi misiunea cle­rica­lă/viața monahală. Abaterile de acest fel vor fi judecate în consistoriile eparhiale.”

Așadar, textul e clar: nu se admite nici o derogare, iar prețul care trebuie plătit în caz de abatere este pe măsură! Și toate astea, oare din ce motiv? Deoarece lupta politică implică partizanat, adică dezbinare pe baza opiniilor adverse, susținute dincolo de limita convingerilor proprii și ale adevărului obiectiv. Lupta politică fărâmi­țează cumva unitatea sufletească și de ideal a națiunii, măcar că pe durata campaniilor electorale. Diabolizarea adversarului politic este o tactică des întâlnită în practica electorală, iar oamenii Bisericii nu pot fi părtași, cu bună știință, la această manoperă de denigrare, de dizolvare morală a celuilalt. Biserica adună ceea ce o anume politică partizană risipește, Biserica pansează acolo unde lupta electorală, dusă fără remușcări, rănește.

Apoi, tot pe acest subiect, Sfântul Sinod se pronunță în continuare:

„4. Aplicând principiul icono­miei (pogorământ, dispensă), în vederea împlinirii misiunii pastoral-sociale la care sunt chemați în viața comunităților pe care le păstoresc, Sfântul Sinod, prin hotărârea sinodală nr. 1.676 din 6 martie 2008, permite totuși ca preoții și diaconii să candideze, însă doar ca inde­pendenți și doar pentru calitatea de consilier local şi consilier județean în Ro­mânia, în următoarele condiții:

a. lipsa unor candidați laici ortodocși, bine pregătiți, capabili să reprezinte eficient comunitățile din care provin și în a căror componență intră credincioși ortodocși;

b. încălcarea neutralității politice sau susținerea publică pe plan local a unui partid po­litic de către deservenții altor culte sau organizații religioase;

c. promovarea de către unele partide politice a unor oameni politici care au atacat în mod constant instituția Bisericii și valorile morale creștine ale so­cietății sau candidarea res­pec­tivelor persoane ca in­depen­denți.”

Pentru a fi și mai clar, există excepții (pogorăminte) deoarece Biserica este o instituție vie, cu oameni reali, cu probleme de reprezentare, cu nevoi de rezolvare a unor situații de viață punctuale. Biserica și oamenii ei trăiesc în sânul comu­nităților românești din țară sau diasporă. Aceste comu­nități locale își pot găsi, la rigoare, reprezentarea, tribuna de exprimare prin vocea acelor clerici care sunt credibili, informați, necen­zurați, neangrenați în jocuri mărunte și interese meschine. Cu alte cuvinte, aceste co­munități locale care nu fac politică partizană, ci doar au nevoi și probleme care țin de bunul mers al lucrurilor în așezarea lor, pot delega clerici să-i reprezinte în consiliile locale, adică la „firul ierbii” decizionale, acolo unde bunele practici administrative își pot găsi locul cuvenit.

Iar cazul recent apărut în presă, al unui preot care vrea să fie propulsat primar pe lista unui partid anume, arată tocmai justețea deciziei Sfântului Sinod, aceea de a nu face politică partizană, dar și necesitatea reînnoirii celor stabilite în anii anteriori. Că tot vorbeam de amnezie electorală...