De sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în biserică, joi, 21 noiembrie, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, a slujit la hramul Mănăstirii Peștera din
Părintele Andrei Scrima, evocat de Andrei Pleşu
Viaţa şi personalitatea părintelui Andrei Scrima au fost evocate joi, 14 mai, de Andrei Pleşu la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti. Evenimentul, intitulat „Părintele Andrei Scrima: asceza întâlnirii şi a dialogului”, a avut loc în cadrul serilor de priveghere dedicate Rugului Aprins. Au participat preoţi, studenţi, intelectuali şi iubitori de frumos din urbea bucureşteană.
Seara de priveghere de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a fost dedicată părintelui Andrei Scrima, întrucât, pe lângă faptul că a făcut parte din Rugul Aprins, anul acesta se împlinesc 90 de ani de la naştere şi 15 ani de la trecerea la Domnul, a precizat pr. conf. dr. Gheorghe Holbea, prodecanul facultăţii şi organizatorul evenimentului. „Asceza întâlnirii şi a dialogului“, a mai explicat pr. Gheorghe Holbea, este o chemare a părintelui Andrei Scrima către raportarea la celălalt, „pentru a renaşte împreună cu el, a deveni celălalt, fiindcă părintele Andrei Scrima întotdeauna a avut această asceză, raportându-se la celălalt şi căutând ceea ce uneşte pe om”.
După vizionarea filmului despre părintele Andrei Scrima, realizat de Radu Găină, invitatul întâlnirii, Andrei Pleşu, a subliniat aspectele mai importante ale vieţii şi personalităţii părintelui Andrei Scrima, „teolog şi important mărturisitor al Ortodoxiei”, evocând epoca anilor â40-â50, tipurile umane care au marcat în acea vreme viaţa intelectuală şi spirituală a ţării, itinerariul cultural şi spiritual al părintelui Andrei Scrima din Europa şi Asia, precum şi reîntoarcerea sa în România. Ultimii nouă ani din viaţa părintelui Andrei Scrima (1991-2000) au însemnat şi o perioadă rodnică pentru cultura românească, datorită coagulării unui grup de intelectuali români şi inspirării lor pentru noi direcţii în gândirea teologică, şi nu numai.
În urma întâlnirilor sale cu părintele Andrei Scrima, Andrei Pleşu a menţionat trei aspecte care l-au marcat şi pe care le consideră necesare a fi cunoscute şi asumate de către tinerii studenţi teologi, şi nu numai. Primul aspect, a spus Andrei Pleşu, este limbajul teologic al părintelui Andrei Scrima, „perfect integrat în veac, în ştiinţă şi în modernitate, fără să facă nici o abatere de la rigoarea opţiunii lui ortodoxe”. „Există, uneori, o cădere a limbajului teologic în standardizare, în imprevizibil, în formulistică gata făcută, cu mici citate din Evanghelie, care nu mai provoacă, care nu mai atrage. (...) Am dat peste o exegeză a părintelui Andrei Scrima la care nu mă gândisem şi care a pus toată discuţia despre Euharistie într-un alt tip de context. Condiţia omului, spune părintele, din momentul aruncării lui din paradis, este condiţia temporalităţii. Noi trăim în timp, ne naştem, evoluăm şi murim la un anumit moment. Timpul este o instanţă care ne mănâncă, ne devorează (...) şi, ca să rezişti acţiunii lui devoratoare, trebuie să mănânci la rândul tău. Nu poţi să supravieţuieşti în timp dacă nu respiri, dacă nu bei, dacă nu mănânci. Trebuie să ai acces ca să rezişti în temporalitate la aceste trei tipuri de substanţe: aer, lichid şi materie solidă, adică duh, vin şi pâine. Astfel, ca să supravieţuieşti în timp, trebuie să te hrăneşti în permanenţă, or, Învierea lui Iisus este reuşita lui Dumnezeu de a trece trupul din obiect de mâncare într-un obiect care mănâncă moartea. El este cel care începe să mănânce, dar nu în sensul în care mănâncă tot omul, ci în sensul că devine incoruptibil şi ajunge să devoreze el temporalitatea, să devoreze el moartea. Trupul înviat al lui Iisus este un Trup care a mâncat moartea, şi a făcut-o pentru toţi, şi când mâncăm Trupul Lui noi mâncăm Trupul Lui incoruptibil, adică Trupul Lui trecut dincolo de viaţă şi de moarte”, a reliefat Andrei Pleşu.
Celelalte două aspecte ale personalităţii părintelui Andrei Scrima sunt cultura sa vastă, atât de importantă pentru dialogul şi întâlnirea cu celelalte persoane din societatea de azi, şi marea lui deschidere pentru dialogul interconfesional şi interreligios. Seara de priveghere s-a terminat cu dialogul dintre Andrei Pleşu şi participanţi cu privire la personalitatea părintelui Andrei Scrima.