Memoria Bisericii
Părintele Aurel Lazăr Rusulescu din Topa de Sus, judeţul Bihor, în temniţa comunistă

Părintele Aurel Lazăr Rusulescu din Topa de Sus, judeţul Bihor, în temniţa comunistă

Adrian Nicolae Petcu, 24 Aprilie 2017

S-a născut la 1 decembrie 1908 în familia morarului Lazăr Rusulescu din Criciova, de lângă Lujoj. După liceu, tânărul Rusulescu urmează cursurile Institutului Teologic din Caransebeş (1926-1929). Primeşte darul preoţiei, ajungând să slujească în satul natal. Mai apoi îl găsim la Zgribeşti, judeţul Timiş. Potrivit dosarului penal pe care l-am studiat pe numele preotului Rusulescu, reiese că ar el fi activat în Mişcarea legionară, însă fără date concrete. În documentele Securităţii întâlnim doar afirmaţii/acuzaţii cu privire la activitatea sa politică. De pildă, aflăm că ar fi participat la rebeliune şi că la intrarea în oraşul Lugoj ar fi fost dezarmat de către armată, însă fără a ni se oferi amănunte. Evident că astfel de termeni standardizaţi în documentele Securităţii atribuite persoanelor vizate erau incriminatori. Pentru că în 1941 fusese condamnat la o amendă penală de către Tribunalul Militar Timişoara şi suspendat din preoţie la presiunile autorităţilor antonesciene, preotul Rusulescu s-a văzut nevoit să lucreze la Combinatul Metalurgic Reşiţa, în funcţia de şef de sector. La 1 iulie 1955 reuşeşte să revină în preoţie, în Eparhia Oradiei, mai întâi la parohia Forosig, apoi de la 21 aprilie 1956 la Topa de Sus, comuna Dobreşti, judeţul Bihor. Aici, autorităţile locale confiscă o parte din sesia parohială. Părintele Rusulescu se manifestă împotriva cotelor agricole sau a măsurilor autorităţilor comuniste în problema colectivizării din localitate. Este denunţat la Securitate cum că ar fi afirmat: „În trecut lumea a trăit mai bine, fiindcă nimeni nu era silit ba cu cote, ba cu întovărăşiri” şi „comuniştii trebuie să dispară de pe suprafaţa pământului şi nu mai este mult până le va bate vântul sub picioare”. De aici nu a mai fost decât un pas ca Securitatea să acţioneze. La 5 septembrie 1959 este arestat pentru suspiciunea de „activitate contra clasei muncitoare” (art. 193 Codul penal). În ancheta de la Securitate este cercetat asupra trecutului politic, apoi acuzat că după 23 august 1944 a continuat să activeze în organizaţia legionară, mai ales în localitatea în care slujea, prin sabotarea măsurilor luate de autorităţi în agricultură sau în colectarea cotelor obligatorii. Probele acuzatoare la adresa sa constau în declaraţiile exagerate şi chiar false în conţinut date de zişi martori din localitate, în fapt funcţionari din autorităţile locale de partid şi de stat. Părintele Rusulescu respinge toate acuzaţiile. La 6 ianuarie 1960, anchetatorii schimbă încadrarea penală în infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale” (art. 209 Codul Penal). Cu aceleaşi probe, în ordonanţa de învinuire, preotul Rusulescu este acuzat de „propagandă antisemită şi legionară, injurii la adresa regimului democrat-popular şi propagarea ideii de izbucnire a unui război”. În consecinţă, prin Sentinţa nr. 153 din 15 aprilie 1960 a Tribunalului Militar Timişoara, părintele este condamnat la 5 ani închisoare corecţională, pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale, prin agitaţie”. Cunoaşte închisorile de la Oradea (1960) şi Aiud (august 1960). La 26 decembrie 1963 este eliberat din Penitenciarul Aiud. 


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!