Memoria Bisericii
Părintele Gheorghe Purdea în detenţia comunistă

Părintele Gheorghe Purdea în detenţia comunistă

Adrian Nicolae Petcu, 06 Iunie 2013

Părintele Gheorghe Purdea a fost unul dintre păstorii ortodocşi de înaltă ţinută din zona Turda-Târnăveni, un slujitor dăruit altarului şi păstoriţilor săi. Acesta s-a născut la 26 august 1915, în comuna Pădureni, judeţul Cluj, în familia preotului Gheorghe Purdea, un slujitor iubit în această parte a Ardealului. După şcoala primară din Pădureni (1926), tânărul Purdea a urmat liceul din Turda (1934), apoi, cu mari greutăţi financiare şi cu bursă socială, Academia Teologică din Cluj, pe care a absolvit-o în anul 1943, ulterior obţinând licenţa la Sibiu. Se căsătoreşte şi este hirotonit un an mai târziu pe seama Parohiei Crăieşti, judeţul Turda. Datorită statutului său în localitate şi pentru că era iubit de credincioşi, după instalarea regimului comunist părintele Purdea a intrat în atenţia organelor de Securitate. Gestul care i-a atras arestarea a fost ajutorul financiar dat unui prieten din copilărie, Traian Berariu, care în perioada interbelică militase în Mişcarea legionară. În fapt, părintele Purdea îl ajutase pe Berariu să-şi vândă grâul pe care îl recoltase de pe câmp, fără a avea cunoştinţă că acesta era urmărit de autorităţi pentru antecedentele politice. În consecinţă, la 18 iunie 1949, Securitatea a descins la domiciliul său, terorizându-i soţia, pe cei doi copii şi făcându-i o percheziţie amănunţită. Părintele era acuzat de omisiune la denunţ. La puţin timp, el se prezintă la unitatea de Securitate din Turda, intrând astfel în malaxorul anchetelor. Securitatea l-a trimis în justiţie într-un lot format din 11 inculpaţi. A fost condamnat prin Sentinţa nr. 1619 din 30 noiembrie 1949 a Tribunalului Militar Cluj la 3 ani închisoare corecţională, pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale“. Părintele Gheorghe Purdea a cunoscut universul concentraţionar comunist începând cu Penitenciarul Aiud, pentru ca, din 1950, să fie trimis la Canal. A muncit în „brigada hoţilor“ (a preoţilor) de la Valea Neagră, apoi, din mai 1951, la Poarta Albă. Deşi trebuia să fie eliberat la expirarea pedepsei, organele MAI decid încadrarea părintelui Purdea în colonie de muncă pentru 24 de luni. Din noiembrie 1952 este mutat la colonia Galeş, apoi, din august 1953, la Oneşti. A fost eliberat la 1 mai 1954, părintele fiind nevoit să-şi câştige pâinea lucrând la o întreprindere din Turda. Revine la slujirea preoţească în parohia în care tatăl său ridicase o biserică, la Agriş. În 1966 îl găsim slujitor la Corneşti, judeţul Mureş, pentru ca zece ani mai târziu să iasă la pensie.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!