Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Părintele Gheorghe Scrob sub persecuţia comunistă

Părintele Gheorghe Scrob sub persecuţia comunistă

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 21 Mai 2015

S-a născut la 21 octombrie 1888 în localitatea Săcătura (azi Vadu Moţilor), din judeţul Alba. A urmat şcoala primară în satul natal, apoi liceul din Blaj şi Academia teologică „Andreiana” din Sibiu (1921-1924). După absolvirea studiilor teologice a fost ales şi numit preot în comuna natală, totodată îndeplinind funcţiunea de preot de religie la şcoala primară. A rămas aproape de credincioşii săi, atât prin slujirea altarului, cât şi al aproapelui. De pildă, în anul 1947 a pus la dispoziţie un spaţiu, proprietate personală, în vederea amenajării primului dispensar medical din comună. În speranţa câştigării alegerilor din 1946 de către partidele istorice şi marginalizării grupărilor procomuniste, părintele a activat în Partidul Naţional Ţărănesc-Maniu. Din acest motiv, dar şi pentru că era una dintre cele mai respectate persoane din localitatea Săcătura, după 1947 a intrat în vizorul organelor de represiune comuniste. Mai mult decât atât, în anul 1949, fiul său, Octavian Scrob, a fost condamnat la ani grei de închisoare pentru „activitate legionară”. De asemenea, părintele Scrob era urmărit şi pentru „ieşirile sale” la adresa autorităţilor. De pildă, în anul 1951, el spunea: „E lumea derbedeilor şi a oamenilor fără carte, cu care nu te poţi înţelege; nu ai unde să faci o plângere, căci nu te ia nimeni în considerare” sau „nu îndrăznim să spunem nimic, căci ne e frică şi de umbra noastră”. Tot în 1951, cu sprijinul reţelei informative dirijate în jurul părintelui, Securitatea află de mesajul trimis de Octavian Scrob din Penitenciarul Aiud. Acesta transmitea tatălui său „să aibă grijă” de drapelul depus într-un tub şi ascuns în podul casei parohiale. Aceste elemente din urmărirea informativă au condus la arestarea părintelui Scrob în ziua de 16 august 1952. La percheziţia domiciliară, Securitatea a descoperit tubul cu drapelul, care de fapt era tricolorul românesc, având pe faţă icoana Arhanghelului Mihail cu emblema legiunii şi înscrisurile: „Legiunea Arhanghelului Mihail” şi „Garda de Fier”, iar pe spate stema Casei Regale a României. De fapt, acesta era drapelul studenţimii clujene legionare din perioada interbelică. Anchetarea părintelui s-a desfăşurat la Securitatea din Cluj, fiind interogat asupra trecutului său politic şi inducându-i-se culpa că ar fi făcut parte din Mişcarea legionară. Părintele a respins acuzaţiile aduse în anchetă, detaliind asupra activităţii sale în Partidul Naţional Ţărănesc-Maniu depusă după 1944. Din acest motiv, într-o notă a Securităţii din 20 septembrie 1952 despre părintele Scrob se arăta: „Atât înainte, cât şi după 1946 sus-numitul s-a dovedit un duşman înverşunat al regimului nostru, ducând acţiuni de subminare a regimului”. În consecinţă, părintele a primit o detenţie administrativă de 60 luni în colonie de muncă. După o detenţie la Securitatea din Cluj, părintele a fost trimis în colonia de muncă de la Peninsula-Valea Neagră (16 noiembrie 1952), apoi la Borzeşti (29 august 1953), respectiv Oneşti (septembrie 1953). În contextul desfiinţării coloniilor de muncă, în aprilie 1954 se propune reanchetarea părintelui Scrob, dar la 1 mai acelaşi an este eliberat din lagărul de la Oneşti. Astfel, se întoarce la parohia sa de suflet.