Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Părintele Ioan Fălculete sub persecuţia comunistă

Părintele Ioan Fălculete sub persecuţia comunistă

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 21 August 2015

S-a născut la 22 februarie 1911 în familia unui agricultor din localitatea Văleni, judeţul Muscel (astăzi în judeţul Dâmboviţa). După şcoala primară din satul natal, a urmat ciclul liceal, apoi Facultatea de Teologie din Bucureşti, unde în 1937 a obţinut diploma de licenţă. La 1 aprilie 1939 a fost numit paroh al Parohiei Vălenii de Sus, din localitatea natală. Aici s-a dedicat întru totul slujirii preoţeşti şi oamenilor. Cu sprijinul omului politic liberal Dumitru Alimănişteanu, originar din zona Muscelului, a început ridicarea unei noi biserici. Pentru că era cel mai respectat intelectual din localitate, în timpul guvernării legionare i se oferă funcţia de şef de garnizoană, pe care o primeşte cu titlu onorific. Nu duce o politică legionară militantă, ci se preocupă îndeaproape de nevoile gospodăreşti ale localităţii în care se născuse şi slujea. În această perioadă pietruieşte drumul principal şi construieşte altul necesar aprovizionării localităţii cu lemne, duce o intensă activitate misionară pentru combaterea sectelor, este preşedinte al căminului cultural şi al unor comitete comunale gospodăreşti, ţine o cantină pentru 150 de şcolari pe zi şi strânge ajutoare pentru familiile nevoiaşe. Chiar dacă nu participase la rebeliunea din ianuarie 1941, din cauza apartenenţei politice, părintele Fălculete este urmărit de către Jandarmerie, mai ales în urma unei delaţiuni mincinoase anonime din anul 1943 dată împotriva sa. Din cauza aceluiaşi document, după 23 august 1944, în campania de epurare a funcţionarilor de stat iniţiată de guvern, părintele Fălculete este cercetat de către comisia partidelor politice. Pentru susţinerea sa, la 15 noiembrie 1944, Primăria localităţii Văleni trimitea la comisie o adresă, prin care arăta cum părintele Fălculete „a avut o purtare exemplară” în timpul guvernării legionare. Cu toate acestea, la 20 decembrie 1944, părintele era nevoit să se prezinte pentru internare în lagărul de deţinuţi politici de la Câmpulung.
În ianuarie 1945 este cercetat din nou, negăsindu-se nici o probă împotriva sa. Astfel, este eliberat din lagăr. Participă la alegerile parlamentare din noiembrie 1946, în calitate de delegat al Partidului Naţional Ţărănesc. Acesta este motivul pentru care în 1947, în contextul arestării şi judecării liderilor ţărănişti în frunte cu Iuliu Maniu, părintele Fălculete intră în vizorul organelor represive comuniste. După instalarea regimului comunist în toate pârghiile instituţionale, părintele Fălculete este urmărit sistematic în biserică, la predici, şi pentru legăturile sale. În cadrul acestei urmăriri operative, unii membri de partid dau note informative tendenţioase împotriva sa, acuzându-l că susţine o politică legionară încă din 1938. De aceea, într-o sinteză a Securităţii despre părintele Fălculete se arăta cum „împiedică activitatea organizaţiilor de masă, duce propagandă în favoarea imperialiştilor, spunând că în curând vin americanii şi că vor scăpa ţara de comunişti; ţine predici în biserică şi spune că PMR este un balaur cu 12 capete”. Evident că multe din aceste acuzaţii erau fabulaţii, colportate în vremea aceea de majoritatea românilor, dar documentul este redactat în scopul culpabilizării cât mai grave a preotului Fălculete şi arestării sale. Într-un alt document, cei din Securitate arată că dacă Ioan Fălculete este preot şi discută cu „legionari”, atunci nu inspiră încredere pentru regim. A urmat arestarea, care s-a produs la 19 iulie 1952, şi trimiterea în Penitenciarul Piteşti. După o anchetă sumară, desfăşurată la 17 septembrie 1952 la Securitatea Piteşti, părintelui Fălculete i se fixează o condamnare administrativă de 60 de luni în colonie de muncă. Astfel a cunoscut universul concentraţionar, mai întâi la Peninsula Valea Neagră (12 ianuarie 1953), apoi la Borzeşti (29 august 1953), respectiv Oneşti (16 martie 1954). În urma cercetării făcute de comisia MAI şi în contextul desfiinţării coloniilor de muncă, la 5 mai 1954 părintele Fălculete a fost eliberat din lagărul de la Oneşti, revenind astfel în mijlocul familiei şi al parohiei sale.