Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Părintele Laurenţiu Pop, sub persecuţia comunistă

Părintele Laurenţiu Pop, sub persecuţia comunistă

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 11 August 2011

După instalarea regimului comunist în România, la începutul anului 1948, cei mai mulţi români erau convinşi de începerea unui război împotriva Uniunii Sovietice. În aşteptarea americanilor, în munţi se retrăseseră mulţi ofiţeri deblocaţi sau membri ai partidelor istorice, care formau veritabile grupuri armate de rezistenţă anticomunistă. La sfârşitul anului 1948, se vorbea că în Munţii Apuseni, în zona comunelor Iara, Băişoara, Muntele Băişorii, Agrişi, Şchiopi, activa un grup condus de ofiţerul Ionescu Diamandi. Securitatea a trecut la represalii, arestând mulţi săteni, torturându-i şi obligându-i să vorbească despre cei din munţi. În timpul arestărilor operate la 2 iulie 1949, la Securitatea din Turda a fost adus preotul Laurenţiu Pop din Moldoveneşti. Înainte de 1948, părintele Pop fusese greco-catolic, un cleric bine pregătit, cu licenţă în teologie la Blaj şi cu o experienţă pastorală bogată în urma slujirii la parohiile: Vălişoara, Petreştii de Mijloc şi Tureni. Laurenţiu Pop fusese printre cei 38 de protopopi care în octombrie 1948 semnaseră revenirea la Biserica Ortodoxă Română. În februarie 1949, îi adăpostise şi le dăduse alimente unor "fugari", iar pentru acest lucru fusese denunţat la Securitate. După cinci luni de anchete, preotul Pop era condamnat de Tribunalul Militar Cluj la 2 ani închisoare corecţională, pentru "omisiune de denunţ". După o detenţie în penitenciarele de la Turda, Cluj şi Aiud, Securitatea a dispus trimiterea lui, pentru încă un an, la muncă obligatorie la Poarta Albă-Canal. A fost eliberat în decembrie 1953, primind Parohia Sărăsău-Iapa, jud. Maramureş. Aici a slujit până în 1960, când a fost transferat la Parohia Vişeul de Jos, unde a reparat biserica şi a depus mult suflet în activitatea pastorală. La 17 februarie 1969, părintele Laurenţiu Pop a trecut la cele veşnice.