Documentar
Parohia, un nucleu local de cultură

Parohia, un nucleu local de cultură

George Enache, 20 Iulie 2010

Sunt rare cazurile când numele unei parohii ajunge să fie cunoscut şi receptat la nivel naţional, chiar şi în prezent, când posibilităţile de informare şi promovare sunt atât de numeroase. Şi, cu toate acestea, o parohie din municipiul Galaţi a reuşit în timpul comunismului să atragă atenţia asupra ei din partea întregii ţări. Este vorba de Parohia "Sfinţii Împăraţi", păstorită ani la rândul de una din cele mai remarcabile figuri de clerici ortodocşi din perioada interbelică, părintele Ludovic Cosma.

Iată ce consemnează despre activitatea în această parohie una dintre cele mai prestigioase reviste bisericeşti ale vremii, "Revista teologică" de la Sibiu, numărul din aprilie-mai 1921: "O pildă de urmat. Voi arăta mijlocul simplu şi atât de practic pentru răspândirea publicaţiilor bune, a icoanelor şi altor mijloace de cultură şi educaţie religioasă şi naţională, pe care le-am găsit în tinda bisericii părintelui Ludovic Cosma, din Galaţi, la Dunăre, unde am dat peste cel mai frumos aranjament din câte am văzut până acum, pentru promovarea culturii poporului: o casă culturală, cu bănci pentru şcoala de adulţi, cu scenă pentru producţii teatrale şi alte întocmiri trebuincioase. În tinda bisericii se află un dulap, în care se înşiră lângă olaltă cărţi de valoare educativă, gazete şi reviste pentru popor, pe cari le vinde un încredinţat la ieşirea din biserică. Iată realizarea colportajului, atât de necesar, şi fără de care cartea la noi nu va răzbi în popor încă multă vreme, pentru că ţăranul nostru dus la oraş nu este dedat să deschidă uşa librăriilor, şi de-o face uneori, nimereşte rău. I se îmbie uneori tipărituri de o valoare îndoielnică, ori de-a dreptul stricăcioase. Este un lucru atât de simplu să aşezi un dulăpior în pridvorul, ori în tinda bisericii, prevăzut cu cele mai bune publicaţii pentru popor."

Amintirea părintelui Ludovic Cosma a rămas vie la Dunărea de Jos, iar cercetători dedicaţi vieţii culturale din această zonă a ţării, precum pr. Eugen Drăgoi sau prof. Elena-Emilia Lica, s-au aplecat cu acribie asupra remarcabilei activităţi culturale desfăşurate în cadrele Parohiei "Sfinţii Împăraţi" din Galaţi. Din lucrările lor aflăm că preotul Cosma s-a născut la 13 ianuarie 1882 în satul Boţeşti din fostul judeţ Fălciu, într-o familie de preoţi.

După studii în cadrul Seminarului "Veniamin" de la Iaşi (1896-1901), Ludovic Cosma urmează cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti (1901-1905), devenind licenţiat în Teologie cu calificativul Magna cum laude. La îndemnul lui Nicodim Munteanu, pe atunci arhimandrit de scaun la Dunărea de Jos, tânărul licenţiat a plecat cu o bursă din fondurile mănăstirilor basarabene pentru a-şi desăvârşi studiile la prestigioasa Academie Teologică din Kiev. Deoarece nu i s-au recunoscut studiile din România, Ludovic Cosma rămâne la Kiev ca auditor timp de un an. Revenit în ţară, el se îndreaptă spre Episcopia Dunării de Jos, devenind în anul 1907 preot la Biserica "Sfinţii Împăraţi", unde va sluji tot restul vieţii. De-a lungul timpului a îndeplinit funcţii precum revizor eclesiastic sau preşedinte al societăţii "Solidaritatea" a preoţilor de la Dunărea de Jos, a fost membru în Consistoriul Eparhial şi în Consistoriul Mitropolitan apelativ din Iaşi, a slujit ca profesor în diferite perioade la Seminarul "Sf. Andrei", la Şcoala Normală "Costache Negri" şi la Şcoala Ortodoxă din Galaţi. A fost, de asemenea, confesor al Garnizoanei Militare Galaţi. A trecut la cele veşnice la 3 martie 1947, fiind înmormântat în cimitirul "Eternitatea" din Galaţi.

"Localism creator" şi "pedagogie naţională"

Activitatea părintelui Ludovic Cosma, deosebit de vastă, merge pe marile coordonate ale ideii de "pedagogie naţională" care preocupă toate marile spirite ale culturii române, mai ales din a doua jumătate a veacului al XIX-lea.

Căminul Cultural "Sf. Împăraţi" din Galaţi

Urmând sugestii haretiene, de răspândire a culturii către toate categoriile sociale, părintele Ludovic Cosma a dezvoltat ideea căminului cultural, care a pornit iniţial sub forma conferinţelor duminicale, ţinute în perioada iernii, începând cu anul 1909, conferinţe în număr de 10-15 pe serie, după un program stabilit şi tipărit dinainte. Numai în perioada 1909-1914 au fost ţinute 65 de conferinţe, în faţa unui auditoriu care varia între 50 şi 200 de persoane, cu subiecte extrem de diverse, printre conferenţiari aflându-se nume ilustre ale ştiinţei şi culturii române (ex. profesorii Victor Babeş şi Ovid Densuşianu).

Marelui istoric i s-au adăugat în timp nume precum Simion Mehedinţi, Gala Galaction, Florian Ştefănescu Goangă şi mulţi alţii. După ani de zile în care activitatea culturală a fost susţinută din mijloacele proprii, cu ajutorul unor filantropi (cei mai importanţi fiind Costandache şi Zamfira Constantinescu), cu sprijinul unor asociaţii culturale sau din ajutoarele autorităţilor locale, părintele Cosma decide în anul 1924 înfiinţarea Căminului Cultural "Sf. Împăraţi", în structura căruia el însuşi s-a mulţumit cu funcţia de casier. Căminul urma să fie condus de un sfat în frunte cu un preşedinte, iar membrii urmau să cotizeze lunar câte doi lei, din care urmau să se subvenţioneze activităţile programate (alături de conferinţe se desfăşurau spectacole de teatru, seri literare, sărbători ale parohiei). Era o nouă etapă, în care oamenii, având înainte modelul, trebuiau să se organizeze singuri pe mai departe. Documentele arată că la început căminul a avut 281 de membri (în timp, numărul a crescut), printre care se numărau femei casnice, pensionari, medici, avocaţi, preoţi, cadre didactice, funcţionari, militari, contabili, muzicieni, ingineri, meseriaşi, plugari, elevi, cu alte cuvinte, o paletă largă de persoane de diverse categorii sociale şi cu ocupaţii diferite care se adună laolaltă sub semnul culturii, al nevoii de instrucţie şi care dau un sens mai amplu, organic, noţiunii de "parohie". Părintele, care obişnuia să consemneze cine vine la conferinţe, a notat printre auditori şi căruţaşi, hamali din port, mici comercianţi, crescători de animale, oameni în general cu pregătire aproape inexistentă. Pentru asemenea oameni, Ludovic Cosma a înfiinţat în anul 1912 o şcoală pentru adulţi, care a funcţionat până în anul 1924 (cu întrerupere în anii războiului), când a fost preluată de stat, conform noii legi a învăţământului. Până atunci, şcoala a dat cinci serii a câte 30 de absolvenţi, cărora li s-a eliberat certificat de absolvire a patru clase.

Toate aceste lucruri reprezintă doar o parte din prodigioasa activitate a părintelui Ludovic Cosma, el însuşi mare om de cultură, căruia ar trebui să i se dedice pagini întregi. Astăzi, în curtea Bisericii "Sf. Împăraţi" din Galaţi încă se mai află clădirea construită în 1914, în care atâţia mari oameni de cultură au zăbovit, iar vechile inscripţii ale şcolii şi căminului sunt încă vizibile. Din păcate, cutremurele şi alte intemperii au fărâmat temeliile clădirii, iar refacerea ei costă foarte mulţi bani. Să sperăm că spiritul de care a fost însufleţit părintele Cosma ne va anima şi pe noi, cei de azi, şi vom reda cândva strălucirea unui lăcaş care a însemnat foarte mult în geografia simbolică a Bisericii Ortodoxe Române în veacul al XX-lea.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!