Preotul basarabean Anatolie Brumă din Meletie, judeţul Giurgiu, în temniţa comunistă

S-a născut la 20 iulie 1910 în familia preotului Ion Brumă din Temeleuţi, judeţul Soroca. Şcoala primară a urmat-o în satul natal (1920), continuată cu Seminarul teologic inferior din Chişinău (1924), apoi cu cel superior (1929), tot din capitala Basarabiei. Studiile de teologie şi le-a încununat cu obţinerea licenţei la facultatea din Chişinău în anul 1934. În acelaşi an a primit darul preoţiei pe seama parohiei din Vorâncău, judeţul Soroca. Aici a slujit până la cedarea Basarabiei către Uniunea Sovietică, adică până la 28 iunie 1940, când este nevoit să se refugieze în patrie. Ajunge la Râmnicu Vâlcea, slujind ca preot la Biserica „Buna Vestire”. La 15 august 1941, părintele Brumă a revenit în parohia sa de suflet, reluând astfel activitatea pastoral-misionară.

La 20 iulie 1942 a fost mobilizat pe frontul de est în calitate de confesor militar la Ambulanţa Moto 101 a Diviziei I Blindate. Părintele Brumă a dus cuvântul Domnului până la Cotul Donului, unde este rănit. Din acest motiv, la 12 ianuarie 1943 revine în ţară, pentru ca la puţin timp să fie demobilizat şi astfel să revină la parohie. În decembrie 1943 se transferă la Parohia Meletie (sat dispărut în urma comasării cu satul Băneasa, în anul 1968), din comuna Pietrele, judeţul Vlaşca. După instalarea regimului comunist va fi fost cel puţin în vizorul organelor de represiune, atât pentru originea sa basarabeană, statutul său de cleric, cât şi pentru activitatea de pe frontul de est. La 17 august 1958, este ridicat de Securitate şi trimis în carcera Ministerului Afacerilor Interne. Este acuzat că ar fi agitat pe credincioşi în biserică împotriva „transformării socialiste a agriculturii”, conform unei delaţiuni date de către fostul dascăl. În realitate, preotul Brumă contestase candidatura unei persoane imorale pentru un loc de deputat în Sfatul Popular din localitate. Contestaţia preotului s-a concretizat printr-o petiţie scrisă, care a fost înaintată autorităţilor locale. Gestul preotului a fost considerat un afront adus autorităţii de stat, motiv pentru care s-a trecut la reprimarea lui. Mai mult decât atât, la momen­tul arestării, la percheziţia do­mi­ciliară, lucrătorii de Securitate i-au găsit câteva tipărituri considerate interzise, precum broşura „Împotriva ateismului”, semnată de arhimandritul Iuliu Sriban în anul 1932 şi apărută la Mănăstirea Dobruşa, din Basarabia. Pentru ca probatoriul să fie complet, anchetatorii au strâns declaraţii acuzatoare la adresa preotului Brumă de la persoane cu funcţii în autorităţile locale, toate mărturiile fiind alcătuite după acelaşi tipar. Cu toate acestea, protoiereul de Vlaşca a emis un document către organele MAI prin care preotul Brumă era considerat „model pe protoierie” pentru activitatea depusă şi un bun candidat pentru un post în oraş. La demersul protoiereului, s-a adăugat şi cel al credin­cioşilor, care printr-o petiţie cereau eliberarea preotului Brumă.

A urmat inevitabilul. Prin Sentinţa nr. 1046 din 17 octombrie 1958, a Tribunalului Militar Bucureşti, preotul Brumă a primit o condamnare de 9 ani închisoare corecţională, pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut închisorile de la MAI (septembrie 1958), Jilava (septembrie 1958) şi Gherla (noiembrie 1961) şi lagărul de muncă de la Salcia (septembrie 1959). La 17 aprilie 1964 a fost eliberat din penitenciarul din Gherla.