Memoria Bisericii
Preotul Dumitru Velcu din Vărbilău, judeţul Prahova, în temniţa comunistă

Preotul Dumitru Velcu din Vărbilău, judeţul Prahova, în temniţa comunistă

Adrian Nicolae Petcu, 12 Aprilie 2017

S-a născut la 6 martie 1914, în localitatea ilfoveană Fundeni. După obţinerea licenţei în teo­logie, tânărul Velcu primeşte darul preoţiei, ajungând să slujească în parohia prahoveană Vărbilău. Din materialele identi­ficate pe numele său în arhiva fostei Securităţi se găsesc date despre conflictul pe care l-a avut cu autorităţile locale pe tema cotelor agricole. După modelul sovietic, pentru a grăbi procesul de colectivizare a agriculturii, iniţiat în anul 1949, autorităţile comuniste au impus un sistem de cote agricole, menit să-i oblige pe deţinătorii de proprie­tăţi funciare şi unelte agricole să cedeze tot avutul lor statului. Printre aceştia s-au numărat inclusiv preoţii, consideraţi chiaburi, mai ales pentru faptul că administrau proprietăţile funciare ale paro­hiei în care slujeau. Numeroase au fost abuzurile autorităţilor locale, cu girul celor de partid şi de stat, prin care preoţii, prac­tic, erau deposedaţi de aceste proprietăţi funciare care le asi­gurau traiul. Un astfel de caz este al preotului Velcu din Vărbilău.

La 4 august 1951, în timp ce strângea fânul de pe parcela parohiei, preotul a fost admo­nestat de către agentul agricol comunal, spunându-i că terenul este al Sfatului Popular. La puţin timp, însoţit de şeful postului local de Miliţie, agentul agricol s-a deplasat la domiciliul preo­tului Velcu pentru a-i cere să ducă fânul la gospodăria agricolă colectivă. Preotul a refuzat. Din acest motiv, agentul comunal l-a acuzat pe preotul Velcu că „a furat fânul de pe locul bisericii”. Mai apoi, la 22 februarie 1952, preotul Velcu a intrat din nou în conflict cu agentul comunal, care îi ceruse să predea cota de carne pe trimestrul I şi să înceapă să dea cota de lapte pe anul 1952. Atunci preotul a răspuns: „Mai lăsaţi-mă cu atâtea cerşeli şi biruri pe capul omenirii sau vreţi să le faceţi burţile celor de la conducere, cum sunt caricaturile acelea pe care le afişaţi voi pe toate străzile?”, adăugând, potrivit documentelor Securităţii, că „au ajuns toţi nemâncaţii să conducă ţara şi să jupoaie omenirea”, că produsele sunt exportate, iar populaţia rămâne muritoare de foame şi că o să se scape de jugul comunist. La 14 martie 1952, părintele a fost arestat. În timpul sumarei anchete de la Securitate, părintele Velcu era caracterizat astfel: „Inteligent, periculos; are legături de prietenie cu elementele foste ţărăniste, liberale şi legionare”. Prin Decizia nr. 251/1952 a Ministerului Afacerilor Interne, părintele a fost trimis în detenţie administrativă pe o perioadă de 6 luni. La 4 noiembrie 1952 a fost eliberat. 


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!