Memoria Bisericii
Preotul făgărăşean Victor Dâmboiu în temniţa comunistă

Preotul făgărăşean Victor Dâmboiu în temniţa comunistă

Adrian Nicolae Petcu, 16 Ianuarie 2017

S-a născut pe 29 decembrie 1922, în satul Ileni (sau Râuşor, după alte surse), judeţul Făgăraş. Studiile liceale le-a făcut între 1934 și 1942 la Şcoala Normală din Făgăraş şi la „Andrei Şagu­na” din Braşov. Între 1938 și 1948, a fost învăţător la şcoala primară din satul natal. În 1942, s-a înscris la Academia Teologică „Andreiană” din Sibiu, fiind însă încorporat, trimis pe front, apoi rănit la Baraolt.

După război, şi-a reluat studiile la Academia Teologică din Arad, până în 1947, când şi-a susţinut licenţa la Sibiu. La 2 septembrie 1947 a fost hirotonit pe seama Parohiei Şinca Nouă, judeţul Făgăraş, pentru ca în 1952 să se transfere la Drăguş.

Pentru că ţinuse o serie de predici cu conţinut „duşmănos”, în 1949 a fost reţinut şi anchetat cu violenţă la Securitatea din Făgăraş. Ulterior, Securitatea l-a suspectat de legături cu grupul de sprijin Olimpiu Borzea, în 1955 încadrându-l informativ, alături de alţi localnici. A fost arestat de mai multe ori (de ex. în aprilie 1954), supus anchetelor extrem de dure, pentru a oferi informaţii despre cei din munţi. A acceptat să ajungă informator, însă a furnizat Securităţii numai informaţii deformate. Din acest motiv, organele de represiune l-au anchetat în vederea trimiterii în justiţie. La 22 iunie 1957, anchetatorii încheiau concluziile de învinuire a membrilor lotului condus de Olimpiu Borzea, în care figura şi preotul Victor Dâmboiu, inculpat pentru săvârşirea infracţiunii pedepsite de art. 121 din Decretul nr. 199/1950 şi Decretul nr. 163/1950.

La 2 august 1957, prin Sentinţa nr. 1369, a fost condamnat de Tribunalul Militar al Regiunii a III-a Cluj, în deplasare la Sibiu, la 10 ani de muncă silnică pentru „complicitate la crima de uneltire contra securităţii interne şi externe a RPR”, mai exact pentru favorizarea grupurilor de rezistenţă din Munţii Făgăraşului. A cunoscut regimul concentraţionar de la Sibiu, Codlea, Gherla, Jilava, Galaţi (unde a fost complet izolat), Brăila, Balta Mare a Brăilei, Salcia, Stoeneşti şi Ostrov. Pentru atitudinea sa refractară faţă de regimul impus de temniceri, de multe ori părintele Dâmboiu a suferit pedeapsa izolării, fiind calificat „înrăit” şi ca unul care „putea instiga şi pe ceilalţi deţinuţi din cameră”. La 3 august 1964 a fost eliberat.

După eliberare, a lucrat ca simplu muncitor în Făgăraş, apoi, după mai multe tergiversări, a fost numit paroh la Râuşor, de unde la 1 ianuarie 1986 s-a pensionat. În evidenţele Securităţii, preotul Victor Dâmboiu era „cunoscut” la „problema legionară, fost FDC”. Potrivit unei adrese a Securităţii Braşov către Direcţia I din Ministerul de Interne Bucureşti, aflăm că, pentru „unele manifestări tendenţioase”, la 16 martie 1978 acest preot a fost avertizat la sediul Protopopiatului Ortodox Făgăraş, în prezenţa protopopului şi împuternicitului de culte. Părintele Dâmboiu şi-a luat „angajamentul” în scris „că în viitor nu va mai avea astfel de comportări, iar în situaţia că va constata unele aspecte negative va informa organele competente”. 


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!