Memoria Bisericii
Preotul Marin Diaconescu din Cocu, judeţul Argeş, în temniţa comunistă

Preotul Marin Diaconescu din Cocu, judeţul Argeş, în temniţa comunistă

Adrian Nicolae Petcu, 24 Februarie 2017

S-a născut la 25 mai 1902, în localitatea Cocu, judeţul Argeş. A absolvit Seminarul teologic „Negru Vodă” din Curtea de Argeş (1924). Un an mai târziu a primit darul preoţiei pe seama Parohiei Dealul Bisericii, din comuna natală. Potrivit documentelelor Securităţii, aflăm că, între 1927 şi 1938, părintele Diaconescu a avut funcţia de preşedinte al organizaţiei comunale a Partidului Naţional Liberal. Ca adept al liberalismului, părintele Diaconescu, inevitabil, a intrat în vizorul autorităţilor comuniste, care în preajma alegerior din 1946 consemnau despre el că „a făcut propagandă împotriva Soarelui”, simbolul electoral al Blocului Partidelor Democrate, alianţa care întrunea toate organizaţiile aliate Partidului Comunist Român. De altfel, din cauza trecutului său politic, în noaptea de 15 spre 16 august 1952, părintele Diaconescu a fost arestat de Securitate. Însă, pentru că nu se circumscria ordinului de cabinet al ministrului afacerilor interne, după două luni de carceră în penitenciarul Piteşti, părintele Diaconescu a fost eliberat. A revenit în parohia sa, însă sub spectrul permanentei supravegheri a autorităţilor statului. La 16 august 1958 este arestat din nou şi trimis în ancheta Securităţii din Piteşti. A fost acuzat că s-ar fi opus procesului de colectivizare a agriculturii din localitatea Cocu. Părintele a negat acuzaţiile formulate în declaraţiilor date de martori. El a fost acuzat că, la 2 iulie 1958, când se făceau măsurători pentru constituirea Gospodăriei Agricole Colective pe proprietatea sa, părintele Diaconescu ar fi spus colectiviştilor, membri PMR: „Cu ce drept măsuraţi terenul, căci sunteţi nişte tâlhari şi bandiţi puşi să faceţi numai rău la lume!” Într-o altă împrejurare, acelaşi părinte s-ar fi exprimat împotriva „socializării agriculturii” către locuitorii comunei Cocu, astfel: „Să nu se treacă în colectiv cu puturoşii şi leneşii aştia, fiindcă, după cum vedeţi, le mor vitele de foame; nu aveţi cu cine face treabă, căci s-au înscris numai nişte leneşi, tâlhari şi hoţi, care caută să fure de la alţii ca să trăiască şi ei”. Cu astfel de probe, Securitatea l-a înaintat pe părintele Diaconescu în justiţia populară. Prin Sentinţa nr. 466 din 20 octombrie 1958 a Tribunalului Militar Craiova, în deplasare la Piteşti, părintele Diaconescu a fost condamnat la 20 ani muncă silnică, pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut penitenciarele de la Piteşti (august 1958), Ocnele Mari (martie 1959), Jilava (mai 1959, în tranzit), Galaţi (iunie 1959) şi Botoşani. În timpul detenţiei, părintelui Diaconescu i s-a admis un recurs în supraveghere, încât prin Decizia nr. 143 din 1 iulie 1963 a Tribunalului Suprem al RPR, Colegiul Militar, a obţinut o reducere a pedepsei la 5 ani închisoare corecţională. La 14 august 1963 a fost eliberat din penitenciarul Botoşani. 


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!