Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Preotul Nicolae Matei sub persecuţia comunistă

Preotul Nicolae Matei sub persecuţia comunistă

Galerie foto (3) Galerie foto (3) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 04 Iulie 2016

Un alt preot necunoscut în istoriografia română postdecembristă este Nicolae Matei. Acesta s-a născut la 3 noiembrie 1901 în familia preotului Constantin Matei din oraşul Tulcea. După absolvirea seminarului teologic, gradul II, de opt clase, tânărul Matei a primit darul preoţiei, mai apoi ajungând să slujească la Parohia Stolniceni-Ghiţescu, din judeţul Iaşi (din 1960 cu numele Vânători). Documentele la care am avut acces ne oferă foarte puţine date biografice despre preotul Nicolae Matei. În schimb, aflăm că de la instalarea regimului comunist acesta a apărat interesele păstoriţilor săi. De pildă, la alegerile din 1946, preotul Matei îndemna poporul să nu voteze cu Blocul Partidelor Democratice, deoarece, spunea el: „Să nu voteze cu soarele, căci le va lua ogoarele”. Mai apoi, după declanşarea procesului de colectivizare, în anul 1949, tot părintele Matei spunea credincioşilor săi „să nu se înscrie la colhoz, căci vor mânca la cazan şi nu vor mai avea libertate”. Acestor afirmaţii s-au adăugat şi unele atitudini ale preotului considerate „duşmănoase” la adresa regimului democrat-popular. Deşi i se ceruse de către autorităţile locale să mobilizeze cetăţenii pentru a participa la întrunirile/serbările/activităţile organizate de partid, preotul Matei a refuzat, implicându-i pe credincioşi în slujbe de mare solemnitate liturgică. Faţă de acestea, un denunţ din 13 noiembrie 1949, „scris de un ţăran care fusese sabotat de popa Matei” (în realitate tot de către un membru de partid), îl acuza pe preotul nostru că „a tot dus acţiuni contra partidului, fiind un element cu legături fasciste, chiar şi în Iugoslavia”. Referirea la Iugoslavia era legată de fuga celor doi copii ai preotului în ţara lui Tito.
Din aceste motive, la 18 decembrie 1949, Miliţia judeţului Baia l-a arestat pe părintele Matei. După o anchetă sumară, părintele a fost înaintat în justiţie, pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”. Iniţial, Miliţia a înaintat cazul Parchetului de pe lângă Tribunalul Baia. Însă, acesta şi-a declinat competenţa, motivând că un astfel de caz este de atribuţia Parchetului Militar Iaşi. La proces, părintele nu a recunoscut nimic, iar martorii şi-au retractat declaraţiile, cu excepţia unuia. Este vorba de activistul de partid, care îi ceruse preotului să părăsească localitatea. Din acest motiv preotul l-ar fi lovit pe zelosul membru de partid. În cele din urmă, părintele a fost condamnat la 6 luni închisoare corecţională pentru lovire şi trei luni pentru sabotaj economic.
Şase luni mai târziu, cazul părintelui Matei este reluat de Securitate, care a dispus reanchetarea. S-a considerat că, prin atitudinile sale, părintele Matei ar fi instigat public şi chiar ar fi uneltit împotriva regimului. În acelaşi timp, credincioşii din Parohia Stolniceni-Ghiţescu înaintau o petiţie pentru eliberarea preotului lor. Totuşi, prin Sentinţa nr. 600 din 13 iulie 1950 a Tribunalului Militar Iaşi, părintele Matei a fost condamnat la 1 an închisoare corecţională, pentru instigare publică (art. 327 Cod penal). Părintele a făcut recurs, încât prin Decizia nr. 3328 din 23 noiembrie 1950 a Curţii Militare de Casaţie şi Justiţie i s-a redus pedeapsa la 6 luni închisoare corecţională. Părintele Matei a cunoscut penitenciarele de la: Baia (decembrie 1949), Galata-Iaşi (iunie 1950) şi Aiud (iulie 1950), apoi colonia de muncă de la Poarta Albă (decembrie 1950). A fost eliberat la 18 ianuarie 1951, revenind astfel în parohia sa.