Memoria Bisericii
Preotul Petru Sabadac din Dăneşti, Vaslui, în temniţa comunistă

Preotul Petru Sabadac din Dăneşti, Vaslui, în temniţa comunistă

Adrian Nicolae Petcu, 14 Decembrie 2016

S-a născut la 29 iunie 1910 în localitatea Micleşti, judeţul Vaslui. După absolvirea Seminarului Teologic a primit darul hirotoniei ca preot pe seama Parohiei Dăneşti, judeţul Vaslui. Totodată, urmează cursurile Facultăţii de Teologie de la Cernăuţi, unde în anul 1942 obţine licenţa. Ca slujitor la Dăneşti contribuie la ridicarea noii biserici de piatră cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, pe care o va sfinţi la 21 noiembrie 1935.

Este nevoit să se implice în activitatea politică, prin aderarea la Partidul Naţional Liberal, până la instaurarea regimului de autoritate al regelui Carol al II-lea. După instalarea guvernării naţional-legionare este implicat în Mişcarea legionară. Figurând printre puţinii intelectuali bine văzuţi în localitate, este numit în funcţia de şef de garnizoană legionară. Primeşte această funcţie ca pe o însărcinare temporară şi pentru că aşa cereau vremurile politice. După schimbarea politică de la 23 august 1944, refuză categoric să se mai implice în acţiuni politice. În schimb, este vizat de către autorităţile locale comuniste, care, în 1947, îi înscenează un proces de „instigare publică”. Este însă achitat. Rămâne totuşi, mai ales după 1948, în atenţia organelor represive. Pentru că în documentele fostei Jandarmerii figura cu funcţia de şef de garnizoană legionară, la 19 iulie 1952 este arestat de Securitate. Prin procesul-verbal nr. 18/1952 este trimis în detenţie administrativă pentru 24 de luni în colonie de muncă. Cunoaşte coloniile de la Valea Neagră (ianuarie 1953), Borzeşti (august 1953) şi Oneşti (septembrie 1953). La expirarea termenului de detenţie este anchetat de Securitate şi eliberat abia la 4 februarie 1955. Revine la Dăneşti în mijlocul familiei şi al credincioşilor săi. Deoarece avea antecedente politice, rămâne în urmărirea informativă a Securităţii.

La 26 septembrie 1959 este arestat din nou şi anchetat la Securitatea din Iaşi. Ancheta este sumară şi se axează pe două direcţii: activitatea politică legionară şi atitudinea faţă de procesul de „socializare a agriculturii”. Activitatea politică îi este supraevaluată de către anchetatori în încercarea de a afla informaţii pe care părintele Sabadac nu le-ar fi dat în detenţia anterioară. Apoi, este acuzat de „atitudini duşmănoase” faţă de iniţiativele autorităţilor locale în privinţa activităţilor obşteşti sau în procesul de colectivizare, precum absenţa la predarea inventarului agricol şi al vitelor către Gospodăria Agricolă Colectivă. Tot în anchetă i s-a mai reproşat faptul că şi-a manifestat dezacordul public faţă de modul în care se împarte recolta, încât de fiecare dată preşedintele GAC trebuia să-l „prelucreze”.

Pentru că respinsese categoric toate acuzaţiile, părintele Sabadac era caracterizat astfel: „A avut o atitudine obraznică faţă de anchetator”. Este trimis în justiţie. Prin Sentinţa nr. 80 din 22 februarie 1960 a Tribunalului Militar Iaşi, părintele Sabadac este condamnat la 8 ani de închisoare corecţională, pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. Cunoaşte penitenciarele de la Iaşi, Jilava (iunie 1960, în tranzit) şi Aiud (iunie 1960), apoi lagărul de muncă de la Ostrov (octombrie 1963).

La 31 iulie 1964 a fost eliberat din lagărul de la Ostrov. După eliberare, a revenit în slujire la Parohia Portari, apoi din 1972 la Draxeni, de unde la 1 octombrie 1981 s-a pensionat. 


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!