Interviu
Referendumul pentru căsătorie, un exercițiu de unire

Referendumul pentru căsătorie, un exercițiu de unire

Ștefana Totorcea, 13 Iulie 2018

De câțiva ani, avocata Ana-Corina Săcrieru, membru fondator al Platformei Civice de drepturi și libertăți ÎMPREUNĂ, pledează pentru împlinirea inițiativei celor trei milioane de români care au cerut, în 2015, clarificarea termenului de „soți” din Constituția României pentru armonizarea lui cu Codul Civil. Ea ne-a vorbit despre miza istorică a unei participări masive a românilor la referendumul care are ca scop aprobarea înlocuirii cuvântului „soți” din definiția constituțională a căsătoriei cu sintagma „un bărbat și o femeie”.

De ce este important ca românii să voteze masiv la referendumul pentru căsătorie, care ar stabili în Constituție înțelesul biblic al acestei instituții fundamentale?

Referendumul acesta este despre noi înșine. Este singurul proiect de țară care ne unește cu adevărat, deși este regretabil că a durat atât de mult, trei ani. Dar faptul că acest referendum va avea loc în acest an al unității noastre naționale, așa cum nu ne îndoim că va fi, ar putea să ne arate că Dumnezeu are o logică a lucrurilor care e deasupra logicii noastre. Suntem invitați să constatăm că nevoia de unire este azi la fel de actuală ca acum 100 de ani. Iar noi avem șansa să fim martorii vii, să trăim personal un act de unitate națională.

Nu va fi ușor să se atingă nivelul de participare necesar pentru validarea rezultatului referendumului. Trebuie să participe 30% din numărul românilor din statistici. Dar, cu atât de mulți români emigrați sau plecați la muncă în afară, populația reală a României este de fapt mult mai mică. Va fi nevoie de un efort extraordinar, pe care va trebui să-l facem ca pe o răspundere personală a fiecăruia dintre noi. Nu există jumătăți de măsură în ceea ce privește responsabilitatea, pentru că de rezultat depinde cum va arăta România generațiilor următoare. Sunt convinsă că așa au văzut lucrurile acum o sută de ani și înaintașii noștri. Acest referendum ar putea fi o victorie la fel de frumoasă precum Marea Unire de la 1918.

S-a încercat în mod repetat blocarea politică a iniția­tivei. Cum se pot depăși astfel de situații?

Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la proiectul referendumului a fost că el a rămas cumva deasupra zbaterilor politice. Acesta a fost meritul lui Mihai Gheorghiu. Este un proiect istoric, dar din păcate se încearcă blocarea lui. Blocajul nu mai este doar politic, ci și la nivel instituțional, când un reprezentant la cel mai înalt nivel al unei instituții, precum Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), afirmă că este un proiect „fals” și „neclar” și că „din punct de vedere juridic nu are nici un efect”. Cu toate acestea, este cel mai democratic și constituțional proiect din istoria românilor.

Discriminează pe cineva acest proiect?

Nu discriminează pe nimeni, iar acest lucru l-a constatat Curtea Constituțională în Decizia 580/20.07.2016. Inițiativa nu încalcă drepturile nici unei persoane și de aceea este un proiect sută la sută democratic și constituțional. Este dreptul românilor de a-și spune punctul de vedere. Suveranitatea, potrivit Art. 2 din Constituția României, se exprimă și prin referendum. A bloca un astfel de proiect înseamnă a nu-i recunoaște poporului suveranitatea.

Milioanele de cetățeni care au susținut inițiativa se vor resemna cu o amânare sine die? A mai existat un referendum fără consecințe.

Acela a fost o consultare publică. Nu avea încadrarea juridică a unui referendum. Acum avem procedura unui referendum și este pentru prima oară când românii au reușit să facă, la modul cel mai riguros posibil din punct de vedere constituțional, juridic, un astfel de demers. A-l bloca înseamnă a nu-i recunoaște poporului român suveranitatea. Strămoșii au reîntregit România, iar la 100 de ani, noi suntem nevoiți să-i apărăm suveranitatea. Despre asta este vorba.

În 1918, românii, la fel de singuri, la fel de abandonați, la fel de nerecunoscuți ca popor, au reușit să-și reîntregească țara. La 100 de ani distanță, noi, aceiași români, același popor, suntem puși în fața următoarei situații: ne este refuzat dreptul de a ne defini în ceea ce este cel mai profund ființei noastre. Ce este cel mai profund în ființa unui om? Iubirea - iubirea dintre un bărbat și o femeie, acea iubire care întemeiază o lume, pentru că asta este căsătoria: o iubire întemeietoare. Ni se refuză azi dreptul de a ne defini nu politic, nu instituțional, nu ca democrație, ci în esența ființei noastre, în nivelul cel mai adânc și mai intim al ființei noastre. Acolo ne este refuzat dreptul de a ne defini.

S-a vehiculat ideea că se va organiza referendumul, dar în paralel se va vota în Parlament o lege a parteneriatului civil, inclusiv pentru cupluri de același sex. Însă din felul în care sunt reglementate relațiile de parteneriat decurg și legea familiei, dreptul la adopție… așadar, o astfel de lege nu ar invalida definiția căsătoriei propusă la referendum?

O precizare juridică înainte de orice: nici jurisprudența, nici legislația europeană nu obligă statele membre să legifereze căsătoria sau parteneriatul între persoane de același sex. Nu există nici o obligație în acest sens. Și o precizare politică: e foarte adevărat că am observat în discursul politic această jonglare de termeni, ca și cum cineva ar pune problema referendumului la schimb cu acest parteneriat.

Parteneriatul civil este un concept juridic străin de mentalitatea juridică a poporului român. Grecia a fost obligată să recunoască parteneriatul civil între persoane de același sex doar pentru că avea prevăzut în lege parteneriatul heterosexual de foarte mult timp. Cu alte cuvinte, exista conceptul, exista în mentalitatea juridică, în mentalitatea poporului grec acest concept.

În mentalitatea poporului român - inclusiv în noul Cod Civil - nu există aceasta. În mentalul colectiv al poporului român, iubirea dintre un bărbat și o femeie este legată de o formă de asumare a acelei iubiri. În Dreptul Civil român, această asumare se face în două forme: prin căsătorie sau prin logodnă. Cu alte cuvinte, legiuitorul român a considerat că iubirea este o încărcătură atât de mare, încât nu poate fi decât asumată și nu trecută doar într-un simplu contract civil. De aceea, spuneam că iubirea întemeietoare dintre un bărbat și o femeie este cea mai bună definiție a căsătoriei. Prin nașterea de copii, întemeiază o lume, un popor, o țară. Prin transmiterea valorilor, întemeiază o cultură. În măsura în care o iubire este întemeietoare, în acea măsură este căsătorie. Toate problemele nenumărate ale familiei românești decurg dintr-o greșită înțelegere a căsătoriei.

În măsura în care un popor înțelege aceste aspecte și le consemnează în legile lui în mod fidel propriei concepții, în acea măsură el va avea instituții juridice care să-i reflecte realitățile sociale. De aceea Codul nostru Civil este unul de excepție: pentru că el este reflexia fidelă a realității sociale. Vedem căsătoria ca pe o asumare, adică ca pe un proces care te și transformă. Nici unul dintre noi nu mai e același după ce se căsătorește, pentru că din purtătorul unei iubiri devine coîntemeietor al unei lumi întregi. Iar Codul nostru Civil are acest merit fantastic de a reflecta ceea ce românii gândesc cu adevărat despre ei înșiși, despre iubire, despre bărbat și femeie. A veni cu o instituție juridică precum parteneriatul civil înseamnă a introduce o grefă străină de mentalul colectiv românesc.

Doi bărbați, un cetățean român și unul străin, s-au „căsătorit” în afara țării și au cerut recunoașterea uniunii lor în România, unde s-au stabilit. Curtea Consti­tuțională a României (CCR) a cerut de la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) clarificări la dreptul de ședere al soților în Uniunea Europeană. Ce reprezintă Cazul Coman-Ha­milton împotriva statului român?

Decizia CJUE din 5 iunie 2018 are strict efect de interpretare: nu obligă la recunoașterea uniunii celor doi de către România, ci doar la recunoașterea dreptului lor de ședere aici. În acest caz, CCR ia act de interpretarea transmisă de CJUE și face aplicarea interpretării după propria judecată. CCR poate să observe că decizia CJUE spune același lucru ca aliniatul 4 din Codul Civil. Codul nostru Civil, care este foarte bine reglementat, are la alin. 1 din art. 277, precizarea că în România nu sunt recunoscute căsătoriile între persoane de același sex oficiate pe teritoriul altui stat. Dar la alin. 4 se precizează că prevederea de la alin. 1 nu prejudiciază în nici un fel dreptul la liberă circulație (și inclusiv la ședere). Pe această bază, CCR poate să observe că decizia CJUE spune același lucru ca aliniatul 4 din Codul Civil și să respingă excepția de neconsti­tu­ționalitate a art. 277 (reclamată de Coman).

Dacă este atât de clar Codul Civil, atunci de ce CCR a înaintat CJUE o cerere de interpretare?

Nu sunt eu în măsură să vă răspund la întrebarea asta. Important este că decizia nu poate afecta o altă consecință. Al doilea aspect fundamental legat de această decizie este faptul că ea nu aduce nici o atingere Consti­tuției României. Noi avem o dispoziție specială în Constituția României, art. 11, care arată că legislația europeană principală (tratate, convenții) nu este deasupra Constituției. Decizia CJUE face parte din legislația europeană (și anume cea complementară) și, de aceea, nu poate fi deasupra prevederilor constituționale. Le­gis­lația europeană are supre­mație față de legile naționale organice, nu și față de norma constitu­țională.

Așadar, miza referendumului crește. Până la momentul de față avem o interpretare a Curții Constituționale dată prin Decizia 580/2016, care avizează inițiativa noastră și care interpretează „soți” în sens biologic („un bărbat și o femeie”). Doar că interpretările CCR nu țin loc de Constituție, ele pot fi în orice moment altele. Chiar există o dispoziție legală care a fost ani în șir reținută de CCR ca fiind în concordanță cu Consti­tuția, iar apoi brusc a fost considerată neconstituțională.

Dacă românii vor vota majoritar pentru clarificarea noțiunii de căsătorie, aceas­ta nu se va mai putea redefini decât tot printr-un astfel de referendum?

Da. 14 state europene au făcut la fel înaintea noastră, nu suntem primii. Acest referendum este dovada că suntem un popor suveran într-o Europă a cărei deviză este: „Unitate în diversitate”. Contestă cineva la ora actuală suveranitatea unui popor european? Dacă nu o contestă, acest referendum va avea loc. Dar dacă acest referendum nu va avea loc, aceasta va însemna o contestare a suve­ranității unui popor din Europa anului 2018.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!