Lumina educaţiei
Foto: Mircea Popa

„Rolul școlii este să aducă echilibru”

Cristina Mascan, 05 Septembrie 2015

Se apropie începutul anului școlar, pe care părinții, profesorii, dar mai ales elevii îl așteaptă cu nerăbdare. În această perioadă căutăm răspunsuri la unele dintre întrebările care îi frământă pe cei implicați și care, de altfel, nu sunt noi. Formarea unui caracter presupune multă atenție și dăruire, atât din partea părinților, cât și din partea dascălilor, solicitând modalități diferite de abordare, în funcție de capacitatea și specificul vârstei. În încercarea noastră de a înțelege cât de importantă este educația copiilor de astăzi a fost alături de noi ministrul educației și cercetării științifice, domnul Sorin-Mihai Cîmpeanu.

Aş vrea să începem cu o întrebare care cred că e în mintea şi pe buzele tuturor părinţilor care îşi dau copiii la şcoală. În noul proiect de lege a educaţiei este prevăzută revenirea la ciclul primar cu patru clase, transfe­rând, deci, clasa pregătitoare înapoi la grădiniţă. Vă rugăm să ne spuneţi ce nu a funcţionat sau ce standarde nu s‑au atins, aducând din nou copiii de la clasa pregătitoare din şcoală la grupa pregătitoare din grădiniţă?

‑ În primul rând aș dori să precizez că propunerea de întoarcere a clasei pregătitoare la grădiniță nu aparține Ministerului Educației și Cercetării Științifice. Acest lucru nu a reieșit nici din discuțiile pe care le‑am purtat cu partenerii sociali în această vară, care au avut aceeași opinie cu ministerul: clasa pregătitoare trebuie să rămână la școală. Existenţa clasei pregătitoare constituie unul dintre aspectele apreciate la nivel european ca un progres important al sistemului de educaţie din România. Părinţii s‑au obişnuit cu existenţa clasei pregătitoare, în şcoli s‑au făcut eforturi pentru identificarea spaţiilor în care să funcţioneze clasele pregătitoare, s‑au lansat şi programe de formare a cadrelor didactice pentru acest nivel, al clasei pregătitoare. În opinia mea, renunţarea la clasa pregătitoare ar însemna un mare pas înapoi, ceea ce,
evident, nu ne dorim nici noi, şi sunt convins că nici o persoană responsabilă nu‑şi doreşte acest lucru, în condiţiile în care tendinţele generale actuale sunt de micşorare a vârstei la care copiii sunt cuprinşi într‑o formă de educaţie, dacă este îndeplinită condiţia ca această formă de educaţie să fie cea adecvată vârstei copilului.

Sunt o persoană care apreciază foarte mult munca dascălilor, care fac lucruri pe care mie, personal, mi‑ar fi foarte greu să le fac. Consider că este mult mai simplu să te înţelegi cu elevii din clasele superioare de liceu sau cu studenţii decât să ai rezultate cu cei mai mici dintre școlari. Apreciez, deci, foarte mult munca acestor colegi, care reușesc să își găsească calea către mintea, și de ce nu, și către sufletul celor aflați la începutul parcursului școlar.

Nici în noul proiect de lege a educaţiei nu este prevăzut dreptul elevului de a opta pentru ceea ce doreşte să studieze: programa e încărcată, iar elevii sunt obligaţi să înveţe lucruri pe care, probabil, nu le vor pune vreodată în practică. Consideraţi că e necesar să se întâmple o schimbare în acest sens la nivelul ariei curriculare?

‑ Întrebarea este foarte delicat formulată: „Consideraţi că este necesar să se întâmple o schimbare în acest sens?”. Afirm răspicat că e necesară o schimbare în acest sens, nu consider, este de‑a dreptul obligatorie o schimbare în acest sens! Este necesară o decongestionare a planu­rilor‑cadru, să avem, deci, un număr de discipline mai redus, şi în interiorul fiecărei programe să se pună accent pe cele opt competenţe‑cheie care sunt recunoscute de toată lumea pentru a avea, astfel, o programă şcolară adaptată aşteptărilor societăţii, adaptată cerinţelor elevilor şi adaptată anului 2015.

Cum se va realiza acest lucru?

‑ În anul 2017 ne dorim să se implementeze, în paralel, programe noi la nivelul claselor a V-a şi a IX-a, în anul 2018  la nivelul claselor a VI-a şi a X-a, în anul 2019 la clasele a VII-a şi a XI-a şi în anul 2020 la clasele a VIII-a şi a XII-a. Mai repede de atât nu se poate. Dar asta presupune ca în anul 2017 să avem finalizată noua programă şcolară pentru clasele a V-a, a VI-a, a VII-a, a VIII-a, a IX-a. Este extrem de important, oricine s‑ar afla la conducerea Ministerului Educaţiei, să facă acest lucru, să vegheze ca acest lucru să se întâmple. Ca să avem în 2017 programa nouă, va trebui să avem şi manuale. Deci, în toamna anului 2016 trebuie să avem cele cinci seturi de programe, validate în acest sens prin ordin de mi­nistru. S‑a constituit un grup de lucru pentru elaborarea planurilor‑cadru, care vor face obiectul unei dezbateri largi la finele acestui an; trebuie să ştim care sunt disciplinele, ca să avem programe noi la aceste discipline! Un alt grup de lucru este constituit pentru validarea acestor planuri‑cadru. Termenul este ianuarie 2016, deci, iată, ca să se întâmple ce dorim să se întâmple în 2020, trebuie să avem în ianuarie 2016 planurile‑cadru aprobate. Ulterior trebuie să selectăm specialişti care să lucreze pentru fiecare disciplină, odată ce s‑a stabilit care sunt disciplinele şi care e numărul de ore alocat. Aceste două informații esenţiale se obţin din planurile‑cadru care trebuie să facă obiectul unei consultări largi, pentru a nu promova discipline sau pentru a nu avea un volum de studiu stabilit într‑un mod artificial, eronat, diferit de orice experiență de bune practici confirmată.

Elevii claselor a VIII-a şi a XII-a vor avea doar o oră de sport pe săptămână. Cercetările arată că mișcarea are bene­ficii semnificative în creşterea şi dezvoltarea armonioasă a copilului, crescând inclusiv randamentul şcolar şi puterea de concentrare a copiilor la celelalte discipline de studiu. Con­si­derați firesc să fie așa, în condițiile în care ei urmează să susțină examene importante la finalul anului școlar?

‑ Susţin necesitatea unui număr mai mare de ore de educaţie fizică, şi avem mo­dele educaționale în care se regăsesc 2‑3 ore de sport pe săptămână. Dar, ştiţi, toată lumea vrea mai puţine discipline, toată lumea e de acord că e inadmisibil să ai discipline cu o oră pe săptămână şi să te aştepţi să ai rezultate bune, dar nu va fi deloc simplu să se renunțe la elemente ce generează o supraîncărcare, cu efecte grave asupra calității educației.

Dacă le‑am da posibilitatea să aleagă ce îşi doresc să studieze, elevii nu vor mai umple cataloagele de absenţe, orele nu vor mai fi plictisitoare şi neinteresante. Cum pot fi elevii motivaţi să înveţe la discipline de care nu se simt atraşi?

‑ Asta depinde de profesionalismul şi devotamentul de care fiecare cadru didactic dă dovadă. Elevii vor fi atrași și motivaţi să învețe atunci când vor fi ajutați să înțeleagă la ce le folosește informația oferită de profesor la disciplina respectivă, care sunt competențele pe care și le vor dezvolta astfel, cum și unde anume vor putea utiliza și aplica aceste competențe.

Elevii învață din diverse surse, nu numai de la școală, din familie, mass‑media, de pe internet, din cercul de prieteni. Rolul școlii este de a acționa ca un filtru și ca un factor de echilibrare între ceea ce vrea copilul (cum se comportă și ce vrea să studieze) și ceea ce se dorește de la el (care sunt așteptările sociale). Și școala poate aplica mecanisme prin care să creeze nevoi de învățare în domenii descoperite la acest moment.

‑ Dar dacă un elev nu are înclinaţie spre o anumită disciplină, cel puţin în primele opt clase, când materiile sunt aceleaşi pentru mai toți copiii din unităţile de învăţământ, cum poate fi determinat un elev să învețe, de exemplu, la chimie sau la fizică, dacă el este atras mai mult de disciplinele socio‑umane?

‑ O bună parte din soluţia la această problemă va veni prin reforma programelor şcolare care vor pune accentul pe cele opt competenţe‑cheie şi, bineînţeles, şi prin forma de predare, având în vedere că, evident, toate manualele care vor implementa acest nou curriculum vor avea şi suport di­gital.

În cât timp preconizaţi să se întâmple acest lucru?

‑ După cum v‑am și spus, 2020. Pe măsură ce vom avea manuale noi, toate vor avea suport digital. Iar manuale noi vom avea în momentul în care vom reuşi să scoatem manualul şcolar de sub incidența prevederilor OUG  341, prevederi adecvate bunurilor comune. Manualul şcolar, o afirm, nu e un bun comun, este un bun de interes naţional. Vă dau exemplul ultimelor licitaţii, în care am solicitat să avem ofertanţi pentru 126 de manuale şcolare. Am avut oferte pentru 23. Dacă mergem pe OUG 34, întotdeauna vom depinde de terţi care vor fi interesaţi, mai mult sau mai puţin, de a realiza aceste manuale. Dacă nu priveşti manualul şcolar ca pe un bun specific, de interes naţional, vei avea întotdeauna acest pericol şi nu vei putea răspunde vreodată la această întrebare: „Când vom avea manuale?”. Am scos la licitaţie 126 de manuale și s‑au prezentat ofertanţi pentru 23 de manuale. 23 din 126! Acest lucru nu va putea fi depăşit vreodată dacă nu schimbăm modul în care este reglementat manualul şcolar. Ţin să precizez faptul că nu pot admite că nu se poate, atât timp cât, în jurul nostru, toate celelalte ţări europene, care respectă aceeași legislație europeană a concurenţei, au găsit soluţii pentru manualele şcolare.

Ştiind că aveţi un adolescent acasă, cum consideraţi că îi poate ajuta pe adolescenţi ora de Religie?

‑ Da. Primind această întrebare, am considerat că este chiar bine să‑l întreb, și am avut un răspuns foarte plăcut: la ora de Religie mi‑a spus că a reușit să identifice, nu de puține ori, lucruri pe care să le poată aplica în viață, lucruri ce țin de echilibru, de frumos, de întrajutorare, de grijă față de aproapele tău. Deci, plusuri pentru un comportament mai potrivit în raport cu binele, cu frumosul, cu echilibrul, cu preocuparea pentru cei din jur, lucruri foarte, foarte importante. Așadar, ora de Religie poate să îl ajute pe un adolescent prin promovarea unor repere, a unor valori, atitudini şi comportamente din domeniul moralei creştine, centrate pe valorile perene ale societăţii şi civilizaţiei europene. De asemenea, ora de Religie poate fi un spațiu al reflecției, al comunicării cu celălalt și al spiritualității, dimensiuni importante în dezvoltarea deplină a oricărei persoane.

 ‑ Cum apreciaţi implicarea părinţilor în susţinerea orei de Religie pe parcursul anului şcolar trecut?

‑ A fost chiar peste așteptări, lucru care s‑a demonstrat prin cele aproape 92% de opțiuni pentru participarea la ora de Religie. Dacă nu ar fi fost această interogare a sistemului, și eu, și alții, sunt convins, am fi rămas cu ideea că procentul celor care doresc o oră de Religie nu este chiar atât de mare. Deci, a demonstrat, în mod clar, cu minusurile de rigoare, fiind o interogare în timpul anului școlar, pe o perioadă foarte scurtă, care sunt așteptările societății prin prisma opțiunii părinților, rezultatele obținute fiind surprinzătoare pentru mulți.

Acum, spre finalul discuției, v‑aș întreba cam cât durează rodarea unui ministru?

‑ Rodarea înseamnă să te familiarizezi cu problemele din sistem. Nu uitați că eu provin din învățământul superior, eram familiarizat, în ultimii 25 de ani, cu pro­blemele din învățământul superior, din diverse poziții, și destul de bine cu cele din cercetare. Dacă ar fi fost un ministru din învățământul preuniversitar, ar fi fost familiarizat cu problemele din învățământul preuniversitar, dar nu din învățământul superior și cercetare. Nu prea s‑au inventat situații în care aceeași persoană să aibă experiență suficientă în ambele domenii. Mi‑am început mandatul printr‑o serie de întâlniri rapide în peste 20 de județe, în care am cerut să am întâlniri la inspectoratele școlare, am cerut să văd o școală cu cele mai bune rezultate din județul respectiv, să văd o școală aflată în situația cea mai dramatică, cu cele mai slabe rezultate și să discut cu toți colegii directori de școli,
identificând astfel o serie de probleme comune ale sistemului, dar identificând și o serie de probleme specifice la nivelul fiecărui județ. Pentru a face toate aceste lucruri și pentru a te roda în poziția de mi­nistru, consider că sunt necesare șase până la 12 luni, în funcție de abilitățile și puterea de muncă a fiecăruia.

Mai are timp un ministru pentru rugăciune?

‑ Întotdeauna. Întotdeauna!

 

1 Ordonanța de Urgență nr. 34 din 19 aprilie 2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.


Galerie foto:
 

 

 

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!