Nimic din înfăptuirile acestui popor nu s-a făcut fără sudoare și fără sânge. Astfel și-au păstrat Țările Române neatârnarea, astfel s-a clădit Marea Unire din 1 Decembrie 1918, astfel s-a dus lupta
Roman Ciorogariu - slujitorul în lupta pentru afirmare naţională şi identitate confesională
Sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui de-al XX-lea au fost pentru românii din Transilvania etapa hotărâtoare pentru afirmarea naţională şi confesională într-un imperiu multietnic şi într-o perioadă în care procesul de maghiarizare era tot mai incisiv. Poate prea puţine lucruri se cunosc despre luptătorii cauzei româneşti din părţile apusene ale Transilvaniei, dincolo de Apuseni, în zona Bihorului. Unul dintre cei care s-au remarcat pentru păstrarea identităţii româneşti a fost clericul ortodox Roman Ciorogariu. Era un arădean cu studii de pedagogie, psihologie, filosofie şi teologie la Bratislava, Leipzig şi Bonn. După pregătirea universitară, tânărul Ciorogariu a fost numit funcţionar la Episcopia Aradului, profesor la Institutul Teologic-Pedagogic din Arad, mai apoi director al acestui for de învăţământ. La 1900 a primit tunderea în monahism cu numele de Roman, pentru ca, în 1917, ca arhimandrit, să fie ales vicar eparhial la Oradea. În astfel de funcţii, ca formator al viitorilor preoţi şi învăţători din această parte a Transilvaniei şi ca un permanent autor al articolelor în presa românească bisericească şi laică de la Arad şi Oradea, Roman Ciorogariu a fost cel care a modelat opinia şi atitudinile românilor care trebuiau să-şi afirme identitatea şi unitatea în faţa pericolului de maghiarizare iniţiat de guvernul de la Budapesta şi pus în aplicare de autorităţile locale. De asemenea, în contextul Marii Uniri de la 1918, Roman Ciorogariu a fost liderul românilor din Bihor, în calitate de preşedinte al Consiliului Naţional Român Bihor şi ca un cunoscut fost militant al Partidului Naţional Român. Prin acţiunile sale, preotul Roman a fost cel care a convins Consiliul Dirigent Român de necesitatea aducerii trupelor române în Bihor pentru a opri nelegiuirile săvârşite de autorităţile maghiare şi bandele comuniste care încercau bolşevizarea Transilvaniei şi a Ungariei. Ca luptător al cauzei româneşti, prin cuvânt şi faptă, Roman Ciorogariu a folosit ca instrument arma dialogului, considerând că numai astfel poate atinge obiectivele naţiunii române. Recunoscut pentru activitatea sa naţională şi bisericească, în 1920, Roman Ciorogariu a fost ales întâiul episcop ortodox al Oradiei, un an mai târziu devenind membru al Academiei Române. În 1936 a trecut la cele veşnice.