Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Sinaxar Sfântul Sfinţit Mucenic Atinoghen cu cei 10 ucenici ai lui; Sfânta Muceniţă Iulia

Sfântul Sfinţit Mucenic Atinoghen cu cei 10 ucenici ai lui; Sfânta Muceniţă Iulia

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Sinaxar
Un articol de: Pr. Ştefan Sfarghie - 16 Iulie 2018

Sfântul Atinoghen era din Sevastia Capadociei şi a trăit în zilele împăratului Diocleţian (284-305). Pentru faptele sale cele bune şi pentru smerenia sa a fost sfinţit episcop în Pidahtoea. Într-una din zile, fiind prins împreună cu cei 10 ucenici ai săi de dregătorul Filomarh, a fost supus la multe chinuri pentru credinţa sa în Domnul Iisus Hristos. Sfântul Atinoghen l-a rugat pe dregător să-l ducă în mănăstirea sa şi acolo să-l omoare, iar dregătorul i-a împlinit dorinţa cea de pe urmă. La mănăstire l-a întâmpinat pe sfânt o cerboaică, pe care el o crescuse. Şi a zis sfântul către ea: „Dumnezeul veacurilor să nu te dea pe tine, nici seminţia ta spre vânare vânătorilor, ci tu şi seminţia ta, aşa să fiţi, încât în toţi anii să vă aduceţi aici câte un pui, spre junghiere şi mâncare, celor ce vor veni la pomenirea noastră”. Şi cerboaica vărsând lacrimi a căzut la picioarele Sfântului Atinoghen, iar el a însemnat-o cu semnul crucii. Apoi sfântul şi-a primit sfârşitul prin sabie. Şi în fiecare an, la pomenirea sa, după citirea Sfintei Evanghelii, o cerboaică venea şi-şi aducea puiul său pentru a fi jertfit. Iar creştinii se minunau şi se bucurau, ospătându-se întru cinstirea sfinţilor.