Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Liturgica Sfaturi practice în biserică: Ce biserici pot fi numite catedrale?

Sfaturi practice în biserică: Ce biserici pot fi numite catedrale?

Un articol de: Pr. Grigore Alexandru Meșteroaie - 09 Iunie 2010

Dincolo de multitudinea de definiţii ce pot fi acordate bisericilor, se cunoaşte faptul că acestea trebuie să respecte o anumită rânduială în ceea ce priveşte construcţia în sine, cât şi în legătură cu slujbele ce se desfăşoară în aceste locuri. Catalogarea bisericilor din punct de vedere arhitectural cunoaşte mai multe denumiri clasificate în bine cunoscutele stiluri arhitecturale (stilul gotic, bizantin, brâncovenesc etc). Toate lăcaşurile de cult, indiferent de forma lor, poartă denumirea generală de biserici. În funcţie de dependenţa lor administrativă, bisericile pot purta denumirea de paraclise sau catedrale. Paraclise sunt numite de regulă bisericile ce sunt fie sub conducerea strict administrativă a episcopului locului, fiind întâlnite pe lângă marile centre episcopale sau eparhiale, fie acestea deservesc o instituţie de învăţământ teologic, precum şi unele spitale sau case sociale. În ceea ce priveşte denumirea de catedrală acordată tuturor bisericilor mari este fără rost promovată deoarece această titulatură desemnează o unitate de cult (o biserică) în care episcopul (chiriarhul) locului îşi are reşedinţa. Mărimea unei biserici nu-i poate asigura această denumire pentru că s-ar pierde înţelesul şi rostul administrativ-bisericesc al acesteia. Pe de altă parte, la catedrale (numite patriarhale sau mitropolitane, arătând locul unde patriarhul sau mitropolitul îşi are reşedinţa), ritualul slujbelor respectă tradiţia monastică, în sensul că se săvârşesc slujbe zilnice. Bisericile parohiale, conduse şi îndrumate de un preot paroh, nu pot fi numite catedrale pentru faptul că pot aduna foarte mulţi de credincioşi sau că impresionează din punct de vedere arhitectural. În catedrale slujesc de regulă, cu binecuvântarea episcopului, cei care sunt implicaţi într-o activitate administrativă a Bisericii, ierodiaconi, diaconi, monahi, ieromonahi special învestiţi, precum şi cei nou-hirotoniţi în vederea practicării ritualurilor tradiţionale. Acordarea denumirii de catedrală bisericilor parohiale nu îşi are sensul şi nici rostul. Pentru sublinierea importanţei unui centru administrativ-bisericesc, denumirea de catedrală se cuvine aşadar numai acelor biserici pe lângă care episcopul locuieşte exercitându-şi puterea conducătoare pastoral-misionară.