Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Liturgica Sfaturi practice în biserică: Cum ne adresăm persoanelor clericale

Sfaturi practice în biserică: Cum ne adresăm persoanelor clericale

Un articol de: Pr. Grigore Alexandru Meșteroaie - 14 Aprilie 2010

Slujitorii Bisericii, sfinţiţi prin Taina Hirotoniei, primesc odată cu harul preoţiei puterea întreit slujitoare a Mântuitorului Iisus Hristos: învăţătorească, sfinţitoare şi conducătoare. Având acest temei, statutul persoanelor ce au fost învrednicite de slujirea preoţească se schimbă în toate raporturile lor sociale. Pe lângă numele obişnuit, aceştia primesc diferite apelative şi moduri de adresare prin care se reliefează şi solidifică misiunea chemării lor preoţeşti. Fie din neştiinţă sau neglijenţă, unii credincioşi nu ştiu să se adreseze corect, mai bine spus firesc unei persoane clericale, adică acelei persoane care a fost sfinţită prin Taina Preoţiei pentru slujirea lui Dumnezeu şi a oamenilor.

Nu este suficient şi nici normal să ne adresăm tuturor persoanelor clericale cu îndătinatul cuvânt "părinte". Fiecare treaptă a preoţiei (diaconia, preoţia şi episcopatul) are rolul şi scopul binedefinit. Pentru că are un caracter slujitor accentuat, fiind adeseori la slujbe mai mult în mijlocul credincioşilor, diaconului ne vom adresa simplu "Părinte Diacon" sau "Prea Cucernice Părinte Diacon". Preotului, ca semn al unei relaţii sufleteşti strânse, de îndrumător şi povăţuitor sufletesc, ne vom adresa cu cuvintele "Părinte" sau "Prea Cucernice Părinte". În cazul episcopilor, trebuie precizat faptul că în funcţie de teritoriul pe care îl păstoresc, aceştia poartă denumirea de arhiepiscopi, mitropoliţi şi patriarhi, acestea fiind demnităţi strict administrative, şi nu separări ori gradaţii harice. Dacă în cazul episcopului adresarea este "Preasfinţite Părinte" sau "Preasfinţia Voastră", prin care se subliniază chemarea sfinţitoare, în cazul arhiepiscopilor, mitropoliţilor şi patriarhilor, formula de adresare sintetizează şi redă puterea conducătoare a acestora. Concret, arhiepiscopului şi mitropolitului ne vom adresa cu "Înalt Preasfinţite Părinte" sau "Înalt Preasfinţia Voastră", iar patriarhului, ca unul ce are bucuria şi fericirea unei astfel de demnităţi pastorale, ne vom adresa prin cuvintele "Preafericirea Voastră" sau "Preafericite Părinte Patriarh". Cât priveşte călugării sau maicile din cinul monahal, adresarea specifică este "Cuvioase" sau "Prea Cuvioase Părinte", respectiv, "Cuvioasă" sau "Prea Cuvioasă Maică", subliniindu-se prin acestea curăţia sufletească şi trupească pe care o au sau pe care o doresc să o dobândească. Respectând aceste formulări, credincioşii vor distinge mai uşor păstorii lor şi vor înţelege mai bine rânduiala ierarhică a Bisericii, pe care aceştia o slujesc din treapta la care au fost chemaţi.