Sfaturi practice în Biserică: Hramul bisericii noastre

Răzvan George Topală, 05 August 2010

Orice lăcaş sfânt şi sfinţitor, capelă, paraclis sau biserică, are unul sau chiar mai mulţi ocrotitori sau o sărbătoare religioasă în cinstea căreia a fost zidit. Această prăznuire în cadrul unei comunităţi creştine reprezintă un eveniment cu multe caracteristici importante. Ne referim în special la caracterul istoric, la cel duhovnicesc şi la cel misionar-social actual.

Caracterul istoric actualizează tot ceea ce ţine de momentele de înfiinţare, cunoscute şi necunoscute, a lăcaşului de cult cu tot ceea ce înseamnă timp, durată, ctitori cunoscuţi şi necunoscuţi, slujitori ai Sfântului Altar şi ostenitori, zugravi şi iconari, odoare şi cărţi liturgice cu însemnări de cele mai multe ori. Toate aceste lucruri ne obligă să cultivăm evlavie faţă de înaintaşii creştini, să medităm şi să ne rugăm mulţumind lui Dumnezeu pentru binefacerile revărsate asupra lăcaşului de cult; dar mai ales ne îndatorează să păstrăm cu bună rânduială şi să evidenţiem tot ceea ce s-a păstrat şi prezintă importanţă pentru trecutul lăcaşului.

Caracterul duhovnicesc este legat de ocrotitorii sau sărbătorile religioase prăznuite ca zile de hram în parohie. Este importantă relaţia parohiei şi a credincioşilor cu sfântul ocrotitor sau sărbătoarea în cinstea căreia au fost zidite lăcaşurile de cult. E necesar să se evidenţieze experienţele religioase şi minunile trăite în spaţiul religios, ca lucrări săvârşite de Dumnezeu. Caracterul duhovnicesc este legat, în primul rând, de Liturghia săvârşită de-a lungul timpului, de împărtăşirea din acelaşi Sfânt Potir a credincioşilor, de mărturisirea continuă a Simbolului de credinţă şi chemările spre slujire sfinţitoare adresate de răsunetul clopotelor. Esenţa caracterului duhovnicesc se defineşte prin relaţia omului cu Dumnezeu; relaţie din trecut şi prezent cu perspectiva veşniciei.

Caracterul misionar-social actual se referă la noutăţile şi realizările până în momentul actual; el leagă trecutul de prezent cu direcţia spre viitor. Să nu uităm că fiecare lăcaş de cult a fost conceput pentru nevoile respective; acum trebuie să se ia în calcul continuitatea bazată pe necesităţile din prezent. Să nu uităm că orice lăcaş trebuie întreţinut, restaurat, iar tot ceea ce se construieşte pe lângă edificiul de cult să fie în armonie şi unitate. Orice parohie trebuie să se implice în mod activ pe plan social, misionar, educativ-cultural şi administrativ-gospodăresc.

Iată, câteva caracteristici care nu pot fi trecute cu vederea atunci când lăcaşul de cult, parohia, sărbătoreşte după cuviinţă onomastica şi aniversarea creştină.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!