Sfaturi practice în Biserică: Pregătirea mirilor pentru Taina Cununiei

Întemeierea unei noi familii creştine este un eveniment de maximă importanţă în viaţa Bisericii. Tinerii care au hotărât să-şi pecetluiască haric unirea sufletelor prin binecuvântarea lui Dumnezeu trebuie să conştientizeze că Taina Cununiei reprezintă momentul de cotitură al existenţei lor. Este începutul vieţii lor, ca familie, întru Iisus Hristos, "sfinţitorul nunţii celei tainice şi preacurate", aşa cum este numit într-una dintre înălţătoarele rugăciuni ale slujbei. De aceea, primirea Tainei Cununiei presupune o anumită stare sufletească a mirilor, pe măsura semnificaţiilor şi a realităţii duhovniceşti la care vor deveni părtaşi prin oficierea ei în biserică. Aşadar, mirii sunt chemaţi la o pregătire spirituală pentru a-L primi pe "Hristos în familie" şi, totodată, pentru a fi primiţi de El în comuniunea marii familii eclesiale.

Primul pas al acestei pregătiri este convorbirea cu duhovnicul. Chiar de la programarea slujbei la biserică, tinerii pot avea un astfel de dialog catehetic sau instructiv cu preotul duhovnic, în cadrul căruia li se pot explica sensurile sacramentale şi duhovniceşti ale Cununiei. După caz, duhovnicul îi va îndruma către Taina Mărturisirii, în scopul unei înnoiri morale absolut necesare într-un astfel de moment crucial din viaţa unor creştini. Pe lângă învăţăturile primite de la duhovnic (pe care îl vor păstra de acum înainte şi în viaţa de familie), tinerii miri pot împrumuta de la biserică sau li se pot recomanda lecturi creştineşti ziditoare despre căsătorie şi familie.

Pentru spovedania prealabilă căsătoriei, tinerii pot să ia în considerare câteva zile de postire, fapt care îi va conştientiza mai mult asupra sfinţeniei legământului pe care îl vor face înaintea Sfintei Treimi. Această recomandare vine să înlocuiască superstiţia cvasigenerală conform căreia "mirii nu trebuie să se vadă" cu o zi sau două înaintea nunţii. Ba se pot vedea, dar se pot cunoaşte mai bine sufleteşte în exerciţiul sfânt al postului creştinesc, povăţuit până şi de Sfântul Apostol Pavel în ceea ce îi priveşte pe soţi!

Alături de postul sufletesc şi trupesc, mirii sunt sfătuiţi să citească împreună Rugăciunea credincioşilor ce se căsătoresc şi Rugăciunea soţilor unul pentru altul, pe care le pot afla în orice carte de rugăciuni. Temperând puţin moda petrecerilor deşănţate (gen petrecerea burlacilor ş.a.), postul şi rugăciunea curată îi vor învăţa pe viitorii soţi virtutea cumpătării, care le va fi de folos în pedagogia familială de mai târziu. De prisos a menţiona că aceste sfaturi sunt, în mare măsură, valabile şi pentru naşi.

În cadrul spovedaniei, părintele duhovnic îi poate îndemna pe viitorii soţi să se împărtăşească, spre a împlini, după cuviinţă creştinească, pregătirea spirituală pentru Nuntă (să nu uităm că, la început, Taina Cununiei era unită cu Liturghia). În acest scop, ar fi de preferat ca slujba să se desfăşoare într-o zi de sărbătoare (duminica), iar mirii să participe, împreună cu naşii, la Sfânta Liturghie, iar la momentul cuvenit să primească Sfânta Împărtăşanie. Dacă, din pricini binecuvântate, acest deziderat nu se va putea realiza, este bine ca măcar să fie aduse darurile euharistice (prescură, vin şi apă) la sfântul altar, în ziua nunţii sau în altă zi premergătoare, însoţite de pomelnic pentru cei doi miri şi naşii lor.

Prin aceste îndrumări, Biserica doreşte să readucă duhul creştinesc tradiţional şi autentic în sânul familiei contemporane, observabil fiind faptul că temeliile ei sunt alterate de secularismul agresiv. Taina Cununiei, pregătită şi primită cu cea mai înaltă conştiinţă a însemnătăţii ei spirituale, constituie premisa trăiniciei şi sănătăţii unei familii.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!