Memoria Bisericii
Studentul teolog Niţă Braşov, omorât în temniţa comunistă

Studentul teolog Niţă Braşov, omorât în temniţa comunistă

Adrian Nicolae Petcu, 29 Noiembrie 2017

S-a născut la 25 martie 1926 în comuna Măstăcani, judeţul Covurlui. După terminarea şcolii primare, urmează Seminarul Teologic „Sfântul Apostol Andrei” din Galaţi. În 1944 se înscrie la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti. În contextul regimului naţional-legionar, ca elev seminarist, tânărul Braşov este înscris în Frăţiile de Cruce. După rebeliune, conform documentelor emanate de Siguranţă, el nu mai activează în structurile legionare. Totuşi, este urmărit sistematic de Siguranţă, Poliţia Capitalei şi Jandarmerie, deoarece „îşi păstrează vechile relaţii”.

După instaurarea Guvernului procomunist, tânărului Niţă Braşov i se propune să participe la coagularea unui grup anticomunist în cadrul Facultăţii de Teologie din Bucureşti, care să contracareze intenţiile tineretului comunist de a se infiltra în spaţiul universitar. Între membrii acestui grup se remarcă Roman Braga, Constantin Vaman, Nicolae Bordaşiu, Leonida Plămădeală şi alţii. Ei frecventează conferinţele Asociaţiei „Rugul Aprins” de la Mănăstirea Antim, unii devenind chiar apropiaţi ai monahului Agaton Sandu Tudor şi se implică mult în activitatea organizaţiilor studenţeşti, astfel încât structurile studenţeşti procomuniste să nu prindă teren în spaţiul universitar.

A venit şi replica autorităţilor comuniste. În contextul valului de represiune pornit prin aplicarea Ordinului MAI nr. 5/1948, Siguranţa a trecut la arestarea acestor studenţi, inclusiv a lui Niţă Braşov. La 14 iulie 1948 este arestat şi trimis în ancheta de la Prefectura Poliţiei Capitalei. În urma torturilor fizice şi psihice, studentul Braşov scrie mai multe declaraţii în care „recunoaşte” activitatea legionară din Facultatea de Teologie („şedinţe”, „ajutor legionar” şi recrutare de noi membri) şi intenţiile de participare la o acţiune contra regimului „democrat-popular”. Practic, Siguranţa îi confecţionează o biografie de activist legionar, fanatic şi mistic, periculos şi de nerecuperat pentru societatea comunistă, care se întemeia.

O altă acuzaţie a fost de complicitate la imprimarea şi răspândirea unui manifest cu titlul „Fraţi creştini”, prin care se denunţa sărbătoarea de 1 Mai din Sâmbăta Mare, dinaintea praznicului Sfintelor Paşti şi care suna astfel: „[…] Ca o încercare pentru noi şi parcă pentru a le grăbi diavoleasca lor uneltire, Dumnezeu a voit ca anul acesta, sorocită a fi petrecută în post şi rugăciune, ziua Sâmbetei celei mari a Sfintelor Patimi să cadă la aceeaşi dată cu ziua pe care necreştinii şi-au ales-o pentru bucurii deşarte: 1 Mai. Nu s-au cutremurat necreştinii la aflarea acestei semnificaţii; semnificative potriviri. Pentru izbânda pe care o doresc, pentru ura roşie pe care o vor purta pe străzi şi pentru batjocorirea creştinătăţii şi creştineştii noastre reculegeri, se pregătesc de pe acum. […] Creştini, lăsaţi-i singuri pe duşmanii credinţei, însemnându-i cu dispreţul vostru; lăsaţi-i singuri ca să strige în văzduhul unui idol neputincios îndemnător la moarte. De vom fi uniţi, furia lor va fi fără putere, iar izbânda noastră nu o vor zdruncina cu nimic. Fiţi uniţi, români creştini; ziua de 1 mai trebuie înlăturată anul acesta din locul ei! În Iisus încă nu vor avea curajul să lovească”.

Niţă Braşov a fost inclus în lotul studenţilor de la Teologie şi Farmacie Veterinară din Bucureşti. Prin Sentinţa nr. 210 din 14 februarie 1949 a Tribunalului Militar Bucureşti a fost condamnat la 6 ani de temniţă grea, pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. După condamnare, Niţă Braşov a fost mutat la Penitenciarul Jilava, unde s-a îmbolnăvit de TBC. Nu primeşte îngrijiri medicale, ci la 2 martie 1949 este trimis la Penitenciarul Piteşti. La puţin timp, este transferat la „Penitenciarul-spital” Văcăreşti, apoi la Tg. Ocna. Boala i s-a agravat, încât la 8 mai 1950, ora 6:00, Niţă Braşov a trecut la cele veşnice.”


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!