Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Liturgica Sfaturi practice în Biserică: Micile ocultisme rurale sunt „nevinovate“?

Sfaturi practice în Biserică: Micile ocultisme rurale sunt „nevinovate“?

Un articol de: Pr. Conf. Dr. David Pestroiu - 07 Iulie 2010

În mediul rural, în paralel cu credinţa şi practica Bisericii dreptmăritoare, se întâlnesc adeseori forme de ocultism - reminiscenţe ale unor credinţe ancestrale. Mulţi oameni, deşi se consideră creştini, apelând la aceste păgânisme, cad pradă înşelărilor satanice. Mai grav este faptul că multe dintre acestea se intersectează cu rânduielile de cult ale Ortodoxiei.

Oferirea unor cocoşi albi ca daruri la altar pentru pomenirea celor morţi fără lumânare şi neîmpărtăşiţi este, de pildă, o practică abuzivă, întrucât desconsideră totalmente sacralitatea acestui spaţiu liturgic. De asemenea, faptul de a da o găină de pomană, trecută neapărat pe sub sicriul celui decedat, este o altă exprimare ocultă, alimentând credinţa falsă în strigoi.

O categorie de ocultisme cu totul aparte o constituie credinţa în superstiţii şi vise premonitoare. Aceasta se află în legătură strânsă cu ghicitoria rurală, practicată cu ajutorul bobilor sau, mai nou, al zaţului de cafea sau cărţilor de joc.

Însă cea mai gravă formă de influenţă păgână în lumea satului o constituie pretenţia de a substitui, prin anumite practici, ritualurile prescrise în Molitfelnic. Se încearcă, astfel, relativizarea credinţei în lucrarea mântuitoare şi sfinţitoare a Bisericii. De pildă, există în Molitfelnic o rugăciune pentru izbăvire de deochi, acesta fiind descris ca o formă de influenţă malefică asupra cuiva, generată ca o consecinţă a invidiei altei persoane. Însă foarte puţini oameni solicită, în acest caz, sprijinul preoţilor. De multe ori, auzim că s-au rostit anumite formule "magice" pentru rezolvarea situaţiei. Se apelează, adesea, şi la rugăciuni, dar nu ca forme de dialog cu Dumnezeu, ci, mai degrabă, în sens mantric. O situaţie similară întâlnim şi în privinţa "dezlegării" abundenţei laptelui la vite. Şi în acest caz, Molitfelnicul ne vine într-ajutor, dar mulţi preferă, din păcate, incantaţiile oculte.

În toate aceste situaţii, preotul trebuie sprijinit de către credincioşii cei mai activi ai comunităţii, pentru a se combate fenomenele oculte şi a-i îndrepta pe cei rătăciţi pe calea adevărului.