Teologie hristologică în Liturghia Sfântului Vasile cel Mare

În primele cinci duminici din Postul Mare, în Biserica Ortodoxă se oficiază Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. Această Dumnezeiască Liturghie are rugăciuni cu un profund caracter dogmatic în care Sfântul Vasile cel Mare face adevărate sinteze teologice. Una dintre acestea este şi cea din rugăciunea ce precede cuvintele Mântuitorului de la Cina cea de Taină prin care a fost instituită Sfânta Euharistie.

Sfântul Vasile cel Mare, în ampla rugăciune, parte a anaforalei acestei Liturghii, sub inspiraţia Duhului Sfânt, face o sinteză dogmatică a istoriei mântuirii neamului omenesc, în care regăsim şi Întruparea Domnului.

Această istorie începe cu crearea omului de către Dumnezeu după chipul Său şi aşezarea lui în Rai, cu promisiunea vieţii veşnice: „Făcând pe om, luând ţărână din pământ, şi cu chipul Tău, Dumnezeule, cinstindu-l, l-ai pus în raiul desfătării, făgăduindu-i, întru paza poruncilor Tale, viaţa fără de moarte şi moştenirea veşnicilor bunătăţi”.

Din neascultare, omul calcă porunca dumnezeiască şi pierde Raiul, fiind supus prin păcat morţii, dar primeşte de la Dumnezeu promisiunea mântuirii: „Neascultându-Te pe Tine, Adevăratul Dumnezeu, Care l-ai zidit pe dânsul, şi amăgirii şarpelui supunându-se, şi dat fiind morţii, pentru păcatele sale, l-ai izgonit pe el, cu judecata Ta cea dreaptă, Dum­nezeule, din Rai în lumea aceas­ta, şi l-ai întors în pământul din care a fost luat, rânduindu-i mân­tuirea cea din a doua naştere, cea prin Însuşi Hristosul Tău”. A doua naştere a omului este Taina Sfântului Botez, care ne pune pe drumul către mântuire.

Pronia dumnezeiască se manifestă pe parcursul istoriei umanităţii căzute, din iubirea lui Dumnezeu faţă de zidirea Sa. Omul este cercetat de Dumnezeu în „multe chipuri”, datorită îndurării Sale, trimiţând proroci care au săvârşit minuni şi au vestit „mântuirea ce avea să fie”. Dumnezeu dă omului „Legea spre ajutor”, pune „îngeri păzitori”, iar la „plinirea vremii” grăieşte lumii prin „Însuşi Fiul Său, prin Care şi veacurile le-a făcut”.

Despre cine este Dumnezeu Fiul în raport cu Dumnezeu Tatăl, Sfântul Vasile cel Mare mărturiseşte că Fiul este „strălucirea şi ipostasul” Tatălui, care „purtând toate cu cuvântul puterii Sale, nu răpire a socotit a fi asemenea (Ţie), lui Dumnezeu-Tatăl, ci Dumnezeu mai îna­inte de veci fiind, pe pământ S-a arătat şi cu oamenii a vieţuit”.

Marele capadocian ne prezintă taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu pe care o sărbătorim la Buna Vestire. Fiul ca Dumnezeu „mai îna­inte de veci”, din Sfânta Fecioară Maria „întrupându-Se, S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcân­du-Se pe Sine asemenea la înfăţişare cu trupul smereniei noastre (a omului), ca să ne facă pe noi asemenea chipului slavei Sale. Că, de vreme ce prin om a intrat păcatul în lume şi, prin păcat, moartea, a binevoit Unul-Născut Fiul Tău, Cel ce este în sânurile Tale, Dumnezeule şi Tată, să Se nască din femeie, din Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria, născându-Se sub Lege ca să osândească păcatul în trupul Său, pentru ca cei morţi întru Adam să fie făcuţi vii întru Însuşi Hristosul Tău”.

Astfel prezintă sintetic Sfântul Vasile cel Mare Întruparea Domnului şi mărturiseşte teologia hristologică de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325.