„Ziditori ai Marii Uniri” - o piesă de teatru-omagiu

Pornind de la scenariul piesei „Memorandiștii”, scrisă de dramaturgul Dan Tărchilă, regizorul Marian Ciripan a realizat o versiune inedită sub titlul „Ziditori ai Marii Uniri”, cu tema legată de Anul Centenar, versiune pusă recent în scenă și la București. Piesa se vrea un omagiu adus jertfelniciei celor care au luptat pentru împlinirea idealului de veacuri a poporului român: unirea întru una, sfântă și binecuvântată Românie.

Piesa de teatru începe într-un decor simplu, reprezentând imaginea unei celule. Un om adâncit în gânduri stă așezat la o masă pe care pâlpâie o lumânare. Este părintele Ioan, arestat de autoritățile ungare pentru atitudinea sa prounionistă, contrară celei imperiale, așa cum s-a petrecut cu numeroase personalități, multe dintre ele preoți, după ce Armata Română pătrunsese în Transilvania anului 1916. Chinuit de deznădejde, preotul ortodox român caută un cuvânt de îmbărbătare de la cei din jur, în primul rând de la soția lui, preoteasa Ana: „Răscolit de vânturi și zăpezi, nu mai știu să râd ca în trecut.../ Spune-mi o vorbă bună, fie și-o minciună/ Spune-mi să pot uita de căderi, să mă-mbărbătezi o clipă doar/ I-atât de bine să crezi și să speri...

În celula sa, părintele ortodox, interpretat magistral de Marian Ciripan, este vizitat pe rând de soția sa (rol interpretat de Cristina Moldoveanu), preotul greco-catolic Vasile (Marian Despina), baciul Todor (Petre Pletosu), reprezentantul românilor simpli, al țăranilor, cea mai oropsită și lipsită de drepturi categorie socială din Transilvania acelor vremuri, și Ștefan Mușat, fostul elev al părintelui profesor, întruchipând tânăra intelectualitate ardeleană, interpretat de actorul Dan Apăvăloaie. Un rol interesant în piesă îl joacă și aparentul personaj secundar, jandarmul maghiar (Adrian Anghel).

Apar în scenă, așadar, chipurile-simbol ale societății transilvane de la începutul secolului trecut. Ele poartă nume neutre pentru a nu greși față de cei peste 150 de preoți întemnițați din ordinul guvernului maghiar și a peste 200 de slujitori ortodocși și greco-catolici ai altarelor care au primit domiciliul forțat în localitatea maghiară Sopron.

Piesa se vrea un omagiu adus jertfelniciei celor care au luptat pentru împlinirea idealului de veacuri a poporului român: unirea întru una, sfântă și binecuvântată Românie.

Populație majoritară, dar lipsită de vreun drept pe pământul strămoșesc, românii ardeleni cer libertate și unire cu frații lor de peste munți. Inculpat pentru singura vină că este român, părintele Ioan știe pentru ce suferă. El spune Anei: „Dacă-am strigat că haitele ne fură adâncul, codrul, cerul, stea cu stea/ Și pâinea noastră sfântă de la gură, Nu-s vinovat față de țara mea/ Nu-s vinovat că toamnele ni-s pline cu tot belșugul de la vin la grâu. Ană, acum când ispășesc osânda asta grea/ Cu fruntea-n slavă strig în închisoare: Nu-s vinovat față de țara mea”. Deși la început soția îi cere să renunțe la demersul său („Ar fi mai bine să slujești în biserica ta, decât să te împotrivești unor oameni mai puternici decât tine”), el reușește din închisoare să îi convingă pe toți cei care-i calcă pragul că ideile nu pot fi oprite de ziduri, oricât de groase ar fi acestea. Astfel, preotul Ioan devine cel care întreține speranța unirii, refuzând eliberarea propusă de guvernul maghiar.

În căutarea unor răspunsuri

Piesa de teatru ridică întrebarea: cine va învinge până la urmă, adevărul sau forța? Nu îi va fi greu adevărului să reziste forței? Istoria Transilvaniei, la 100 de ani de la evenimentul care i-a schimbat destinul, ne spune că adevărul a biruit și Unirea s-a înfăptuit. „Am realizat acest spectacol, «Ziditori ai Marii Uniri», din credința sinceră că Biserica Română, atât cea Ortodoxă, cât și Greco-Catolică, a avut un rol de­terminant în făurirea acestui ideal de veacuri a poporului român. Continuăm cu această re­pre­zentație proiectul nostru, care are deja o tradiție de 5 ani, „Artă și spiritualitate în dramaturgia ro­mânească”, în colaborare și strânsă legătură cu Biserica Ortodoxă Română. Compania de teatru Civic Art din București a simțit ca o datorie cinstirea memoriei preoțimii ortodoxe române ardelene și sacrificiul ei în realizarea acestui deziderat măreț al poporului român, Marea Unire”, a spus regizorul Marian Ciripan. Acesta a adăugat mulțumirile adre­sate Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru minu­țio­zi­tatea cu care s-a aplecat asupra scenariului piesei și pentru binecuvântarea primită spre a o pune în scenă.

La finalul reprezentației, Dan Tărchilă a precizat că a scris piesa „Memorandiștii” în urmă cu 50 de ani, la împlinirea jubileului Marii Uniri. „Șansa mea de a o vedea din nou pusă în scenă, la 100 de ani de la ce s-a petrecut în 1918, într-o viziune nouă, oferită de regizorul Marian Ciripan, îmi umple sufletul de fericire. În anul 1968, piesa mi-a fost cerută de Teatrul din Baia Mare și a fost interpretată acolo pentru prima oară. Apoi s-a făcut turneu, ajungând și la București. În regia lui Marian Ciripan cred că va avea un drum la fel de frumos, fiind jucată în toată țara”, a spus dramaturgul.

După premiera de la Cluj, ce a avut loc cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Andrei Andreicuț, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, piesa „Ziditori ai Marii Uniri” s-a jucat și la București, în seara zilei de 23 februarie. Luna aceasta, publicul doritor poate viziona piesa după următorul program: duminică, 18 martie, ora 18:00, la Palatul Cultural „Minerul” din Lupeni; marţi, 27 martie, ora 18:00, la Casa de Cultură a Municipiului Slobozia; joi, 29 martie, ora 19:00, la Teatrul Dramaturgilor din Bucureşti, Calea Griviţei nr. 64-66.