Poezii: Aurel M. Buricea

Psalmul 1

Natura s-a hrănit cu sufletul meu
Toate florile primăverii m-au plâns
În cugetul Sfântului Duh s-au strâns
Cum apa din lumina din curcubeu

Ziua şi noaptea vibrează-n cuvinte
Ca un pom roditor lângă izvoare
Rodele lui nasc lumi trecătoare
Despre viitor ne-aducem aminte

Cel fără credinţă spulberat de vânt
De se pierde ca praful în furtună
Nu-i nimeni în uitare de-l adună

Calea drepţilor prin Domnul ia avânt
De trece dincolo spre veşnicie
Și veghează ruga din poezie

Psalmul 2

Patimi rele vor creşte s-o frângă
Cu cel de sus să n-avem legătură
Dar nu pot lua spirit din natură
Orice anotimp e-o hrană nătângă

Vine porunca de pe Muntele Sfânt
Cu frică să-l slujim şi-n trup cutremur
Urgia Lui mă face azi să tremur
Din orice rugă îmi fac mereu avânt

Pe calea cea dreaptă urcă gândul meu
În cuget hrănit cu lumina de-apoi
Să nu-mi cioplesc din necredinţă altoi

Ca să crească roadele unui ateu
Doar prin Tine Doamne calea cea dreaptă
Fericit voi fi pe ultima treaptă

Psalmul 3

Între bine şi rău creşte risipa
Din orice păcat nimic nu rămâne
Doar materia vrea moartea s-amâne
Doar din Dumnezeu se naşte clipa

Această vreme din a Ta privire
Hrăneşte viaţa pentru credinţă
Pregătit sunt să trec în nefiinţă
Eternizat întru dumnezeire

Cu glasul meu către Domnul am strigat
Din muntele sfânt vin roade bogate
De ziua de mâine sunt azi legate

La plăcerile lumii n-am fost argat
De patima nopţii nu mă voi teme
Gata sunt Doamne să trec peste vreme

Psalmul 4

Te chem în gânduri clipă de clipă
Oriunde aş fi ascultă ruga mea
N-am rupt minciuna şi deşertăciunea
Să-mi cioplesc din cel veşnic aripă

M-ai zămislit minunat şi cuvios
Jertfa dreptăţii mi-a sorbit viaţa
Din raza feţei Tale dimineaţa
O deduc tainic cum vibrează prin os

Puls mai profund decât inima mea
Rodul de grâu de vin și de undelemn
În muguri de pădure cresc cruci de lemn

Lumina din cuvinte filtru de stea
În nădejdea Ta voi adormi Doamne
Să pot cânta prin rodul unei toamne

Psalmul 5

Al meu grai şi strigare înţelege
Ia aminte de glasul rugii mele
Când spăl în zori sufletul meu cu stele
Să nu fie umbre de fără de lege

Dimineaţa vei auzi glasul meu
Stau înaintea Ta şi mă vei vedea
Cei vicleni vor avea soarta cea mai grea
Criminali mincinoşi cu foame de ateu

Mila şi frica deschid sfânta uşă
În biserică spiritul meu se hrăneşte
Cum într-o mare staluri mari de peşte

Pe Calea Ta smerit şi drept pe tuşă
Când trupul meu se va retrage-n pământ
Doar sufletul meu zori va fi în Cuvânt

Psalmul 6

Sufletul meu s-a tulburat de noapte
Oasele mele-s ninse de atâta cer
Scoate-mă Doamne din nevăzut mister
Cum iese lumina din fructe coapte

În iad cine Te va lăuda plângând
Tulburi sunt ochii mei de supărare
Glasul plângerii mele pe cărare
Cheamă rugăciune născută din gând

Dă-mi Doamne gândirii partea mea de cer
Şi vindecă-mă de patimi şi de dor
Chiar dacă rămân prin spirit călător

Şi n-am puterea acestui veac să-ţi cer
Să rămân pe veci în satul meu natal
Cu numele scris pe-o cruce de metal

Psalmul 7

Apără-mă Doamne de fiara lumii
Sufletu-mi să nu mai fie luat de leu
De vrăjmaşii mei cu inimi de ateu
Slava mea să nu fie hrana humii

Drept la inimă şi nevinovat sunt
Cu răbdare şi tărie judecat
Adevărul să nu intre în păcat
Zămislit cum se face din lapte unt

Fără parte de unelte de moarte
Cei ce au săpat-o să cadă-n groapă
Dincolo de gând pedeapsa s-o poarte

Pe capul unui silnic să pogoare
Cel care prin fapte morminte sapă
Cum sapă şobolanii pe ogoare.

Psalmul 8

S-a înălţat slova Ta peste ceruri
Din gura de prune și a celor ce sug
Ai săvârşit laude şi-ai făcut rug
Păcatele noastre să le înduri

Ce este omul să-ţi aminteşti de el
Cu slava şi cinste mai mic de înger
Cu orice faptă învăţ să mai sânger
Ca dincolo de timp să nu fiu rebel

M-ai supus câmpiei să-mi dea rod bogat
Animalele vii hrănesc viaţa mea
În pajiştea luminii mai vor să stea
Păsările şi peştii mării străbat
Cât de minunat este numele Tău
De mă-nvaţă zilnic să trec peste rău

Psalmul 9

Cu inima lăuda-te-voi Doamne
Cânta-voi numele Tău Preaînalte
Vrăjmaşii vor pieri în negre halte
Rodul urii va putrezi prin toamne

Ajutor la vreme rea celui sărac
Gura unui păcătos urlă blestem
În uitarea Ta să cad tare mă tem
Dimineaţa în rugăciune mă-mbrac

Priveşti la necazuri şi la durere
Să iei pe toate în mâinile Tale
Să Te mânii nu cer nici o putere

Judecă pe sărac şi pe cel smerit
Să nu se mândrească nimeni pe cale
Când prin trăire n-are nici un merit

Psalmul 10

Mută-te în munţi ca o pasăre strig
Cei păcătoşi ascund săgeţi în tolbă
Din ce-ai semănat nu-i nimic în holdă
Sub zăpezi negre gândul zace de frig

Doamne eşti în Biserica mea Sfântă
Domnul în cer are doar scaunul său
Ochii Lui pe sărac îl privesc la rău
Cum fiarele patimii îl descântă

Va ploua peste păcătoşi cu laţuri
Foc şi pucioasă cu suflare de vifor
Caii sălbateci zburdă fără hăţuri

Că drept este Domnul şi dreptatea Sa
Deschide în suflete nesecat izvor
Și faţa Lui zideşte-n inimi casa

Psalmul 11

Cel necuvios din adevăr scade
Limba cea plină de mândrie pierde
Cum seceta usucă lanul verde
Buza vicleană în păcate cade

Cuvintele Domnului sunt curate
Argint lămurit de foc şi curăţat
De pământ şi de şapte ori răsfăţat
Ca destinul cruci să-mi fie frate

Ne vor păzi şi ne vor feri în veac
De neamul acesta plin de păcate
Doar sfânta credinţă să ne fie leac

Când împrejur necredincioşii umblă
Cu pofte păcătoase dezbrăcate
De sperie şi fiarele din junglă.

Psalmul 12

De ce Doamne mă vei uita în sfârşit
Vei întoarce faţa Ta de la mine
Cum cade în stup mierea de albine
Numai prin Tine am fost desăvârşit

Auzi-mă şi luminează ochii mei
Ca nu cumva să adorm întru moarte
Niciodată vrăjmaşii să mă poarte
Într-o lume stăpânită de atei

Setea din pofte să nu mă clatine
Chiar dacă-n viaţă sunt multe ispite
Prin ruga mea vor fi iar risipite

Întreg şi viu în noapte sunt prin Tine
Luminează-mi ochii gândului din cer
Să nu trec prin lume atât de stingher.

Aurel M. Buricea s-a născut la 27 octombrie 1943, în localitatea Ulmu din județul Brăila. A absolvit Facultatea de Matematică și a fost toată viața profesor în satul natal. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1990, a publicat peste 20 de volume de versuri și eseuri și apare, alături de Ion Barbu, într-o antologie universală despre matematicieni poeți. A debutat în 1977 în "Caietul debutanţilor", tipărit la Editura Albatros, apoi în 1979 i-a apărut primul volum, "Sarea neagră a nopţilor", pentru care a obţinut în 1979 Premiul de debut al Editurii Dacia, iar în 1984 Premiul "Panait Istrati". În 2002, Editura „Timpul" i-a oferit un premiu pentru volumul „Arhivele cerului", Premiul Internaţional de poezie „Antares" l-a obţinut în 2007 pentru volumul de sonete „Masca unui înger".