Sfinţii Ierarhi Grigorie Taumaturgul, Episcopul Neocezareei, şi Ghenadie, Patriarhul Constantinopolului; Sfântul Cuvios Lazăr Zugravul

Sfântul Grigorie Taumaturgul  a trăit în timpul împăratului Aurelian (270-275) şi s-a  născut în Neocezareea  Pontului, aproape de Armenia, din părinţi bogaţi. După  moartea tatălui său, pe când Grigorie avea 14 ani, mama  sa l-a trimis la dascăli de  seamă, unde a învăţat limba latină şi arta oratoriei, încât mulţi ajunseseră să se  minuneze de darurile sale. Sfântul Grigorie a studiat și în Alexandria Egiptului, unde a fost ucenicul lui Origen (185-254), împreună cu fratele său, Atinodor. Tot aici a  învăţat şi medicina. După ce s-a convertit la creştinism,  fiind botezat în numele  Preasfintei Treimi, a părăsit toate măririle şi s-a retras  într-un loc singuratic, vieţuind în rugăciune şi în adâncirea dumnezeieştii înţelepciuni a Sfintelor Scripturi. Pentru calităţile sale deosebite, Grigorie a fost ales şi hirotonit Episcop al Neocezareei, împotriva voii sale. Pentru credinţa lui puternică şi viaţa curată, Dumnezeu l-a înzestrat pe Sfântul Grigorie cu darul facerii de minuni şi de aceea a primit numele Taumaturgul, adică făcătorul de minuni. A trecut la Domnul în anul 275. Pe patul de moarte fiind i-a întrebat pe cei  apropiaţi ai săi: Câţi păgâni se mai află în cetatea Neocezareei? I s-a răspuns: Se mai află 17 necredincioşi, care ţin la  închinarea la idoli, dar cetatea întreagă crede în Hristos. Atunci Sfântul Grigorie a zis: Slavă lui Dumnezeu că numai 17 creştini am aflat când am venit aici episcop, iar acum, când merg la Domnul, atâţia necredincioşi rămân, câţi  credincioşi am aflat întâi!”