Arhiereul Emilian a fost înmormântat la Mănăstirea Neamț

Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Aradului, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, a fost înmormântat în această dimineață, 30 iunie, la Mănăstirea Neamț. Zeci de clerici, ucenici, rude și apropiați ai ierarhului și-au luat rămas bun de la arhiereul care, timp de aproape 17 ani, s-a ostenit ca Episcop-vicar al eparhiilor de la Râmnicu Vâlcea și Arad. Rânduiala înhumării a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, împreună cu 12 ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române.

Slujba înmormântării a fost precedată de Sfânta Liturghie, oficiată în biserica istorică a Mănăstirii Neamț de către Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. În continuare, sicriul cu trupul neînsuflețit a fost purtat de preoți în curtea așezământului monahal, unde a fost săvârșită rânduiala înmormântării călugărilor. Întrucât Episcopul Emilian Crișanul a fost monah, slujba înmormântării a urmat rânduiala specifică a călugărilor, având o semnificație aparte. Aceasta se remarcă prin cântările și stihirile care evidențiază smerenia și nădejdea în Învierea Domnului.

Slujba a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului; Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor; Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului; Preasfințitul Părinte Antonie, Episcop de Bălți; Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud; Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei; Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal; Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor; Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor; Preasfințitul Părinte Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei; Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților; Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.

După citirea rugăciunilor de dezlegare, Preasfințitul Paisie Sinaitul a dat citire cuvântului transmis de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, intitulat „Un ierarh erudit, evlavios și harnic - Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul (1972-2026)”.

Totodată, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan a rostit către adunarea îndoliată un mesaj de mângâiere: „A iubit nespus aceste locuri, era atașat sufletește de frumusețea lor și, precum orice om, a dorit să se bucure în continuare de ele. A devenit, în același timp și în mod special în ultimii ani, conștient că patria cea adevărată nu este aici. Într-un mod specific omului suferind medita și aștepta «cetatea cu temelii puternice, al cărei meșter și lucrător este Dumnezeu», după cuvântul Sfântului Apostol Pavel (Evrei 11, 10). Realiza dureros, dar realist și cu nădejde că oamenii aici pe pământ sunt «străini și călători» (Evrei 11, 13) și doresc «o patrie mai bună, adică pe cea cerească» (Evrei 11, 16), după mărturia aceluiași dumnezeiesc apostol. După cum se cunoaște, o boală nemiloasă i-a atins trupul. A purtat-o cu demnitate, nădejde și încredințare în mâna lui Dumnezeu și a medicilor. Vlădica Emilian venea adesea la Iași pentru consultații. Alerga la binecuvântatele moaște ale Sfintei Cuvioase Parascheva și slujea Sfânta Liturghie la Biserica «Sfântul Lazăr» din Iași, unde era așteptat cu multă dragoste de părintele Marcel Cojocaru și obștea parohiei. În cele din urmă, firul vieții pământești s-a rupt. «Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice Domnul» (Isaia 55, 8). Purtarea de grijă a lui Dumnezeu s-a arătat într-un mod neînțeles de noi oamenii. Vlădica Emilian era, poate, deja pregătit pentru veșnicie și Dumnezeu l-a luat la El. Inima lui bună, caldă, calmă și răbdătoare era, poate, gata pentru Împărăția cerurilor. «Cine a suferit cu trupul - spune Sfântul Apostol Petru - a isprăvit cu păcatul, nemaitrăind după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu» (I Petru 4, 1-2). Suferința grea prin care a trecut i-a curățit Părintelui Episcop Emilian mintea și sufletul de ceea ce ca om, printre pământeni, o fi adunat de-a lungul vieții”.

De asemenea, Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, a trimis un cuvânt prin intermediul părintelui Bogdan-Gheorghe Noghiu, consilier social al eparhiei: „În aceste clipe de dureroasă despărțire, gândul se îndreaptă cu recunoștință către întreaga sa lucrare arhierească, desfăşurată cu râvnă, discernământ și statornicie în credință. Ani la rând, Preasfinția Sa a fost împreună lucrător statornic în via Domnului, asumându-și responsabilitățile păstoririi eparhiei în ascultarea care îi revenea, purtând de grijă clerului și credincioşilor și răspunzând cu dăruire chemării de a fi «ca slujitori ai lui Hristos și ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu» (I Corinteni 4, 1). Prin slujirea sa liturgică, prin cuvântul ziditor, prin purtarea de grijă față de comunitățile încredințate și prin întreaga sa lucrare pastoral-misionară și administrativă, a contribuit în chip deosebit la viața și întărirea activității bisericești, lăsând în urmă o moştenire de credință, echilibru și fidelitate față de valorile Sfintei noastre Biserici. Pentru toți cei care au avut binecuvântarea de a fi alături în slujirea bisericească, plecarea Preasfinției Sale din mijlocul lor reprezintă nu doar despărțirea de un arhiereu mult iubit, ci și de un adevărat frate întru Hristos, devotat Evangheliei cu toată ființa sa”.

În încheierea momentului, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan a adăugat câteva cuvinte de mângâiere: „A fost un om al păcii, al mângâierii și al unei grăiri blânde, moi, moldovenești, și așa se face că atât de bine s-a potrivit cu cei din părțile Banatului. Acum se pregătește de plecare din lumea aceasta. V-aș îndemna pe cei care sunteți prezenți aici, știu că vor întreba cei de acasă sau de la mănăstiri, «Unde ai fost, părinte? Unde ai fost, mamă? Unde ai fost, frate și soră?». Să nu spuneți că ați fost la înmormântarea Preasfințitului Părinte Emilian. Spuneți că ați fost și l-ați semănat pe vlădica Emilian sub glia apărată cu Sfânta Cruce și cu sabia de măreții voievozi ai Moldovei”.

După alocuțiunile ierarhilor, cortegiul funerar a înconjurat sfântul lăcaș, iar după cele trei opriri din dreptul celor trei abside ale bisericii, alaiul s-a îndreptat spre cimitirul mănăstirii. Acolo, după așezarea sicriului în mormânt și cântarea „Veșnică pomenire!”, cei prezenți au făcut 12 închinăciuni, rugându-se pentru sufletul adormitului robului lui Dumnezeu Emilian Arhiereul.