Artistul Mircia Dumitrescu şi universul literar

Un articol de: Daniela Șontică - 08 Martie 2022

Mircia Dumitrescu este un artist polivalent, abordând cu lejeritate sculptura, pictura, desenul, ilustraţia de carte, gravura în lemn şi metal. Născut în urmă cu 81 de ani, la 14 martie, în Căscioarele din Lunca Dunării, sat care astăzi nu mai există, a studiat artele la Institutul „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti şi a pornit pe un drum care avea să-l ducă într-un univers fascinant, adesea la confluenţa cu literatura. 

Un bun prilej de a cunoaşte felul în care Mircia Dumitrescu este influenţat de literaură şi felul în care el o influenţează este vizionarea expoziţiei aflate întreaga lună martie a acestui an pe simezele de la Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti (sediul din strada Nicolae Creţulescu). Lumea poveştilor lui Ion Creangă în viziunea acestui artist este una dintre cele mai credibile. Dar oricine ajunge la muzeul amintit este atras de grupul statuar din bronz care tutelează grădina de vară: Mircea Eliade, Emil Cioran şi Eugen Ionescu, iniţial aşezat în interior. Sculptate în stilul său inconfundabil, din care nu lipesc fizionomiile alungite, cele trei personaje par să aibă la dispoziţie tot timpul din lume pentru a discuta despre problemele filozofice, politice şi literare... Opera este inspirată de celebra fotografie realizată de fotograful Louis Monier, la Paris, în Piața Fürstenberg, în anul 1977.

Dragoste faţă de Eminescu

Una dintre marile realizări ale lui Mircia Dumitrescu este editarea în facsimil a manuscriselor eminesciene, după o formulă proprie, de grafician plin de idei originale. Academicianul Eugen Simion i-a acordat toată încrederea în acest demers, iar rezultatul a fost uimitor, Mircia Dumitrescu reuşind ceea ce visaseră mai mulţi oameni de cultură înaintea sa, inclusiv Constantin Noica: salvarea manuscriselor lui Eminescu. Acestea pot fi acum cercetate în tihnă, fără teama că se vor degrada. De altfel, artistul îl iubeşte enorm pe Eminescu. La fel şi pe Creangă, şi pe alţi mari scriitori. A cunoscut o seamă de autori, iar din prieteniile cu ei au rezultat şi opere de artă, unele chiar în parteneriat, cum a fost cazul cu Nichita Stănescu. „În­tr-o zi l-am dus la mine, în man­sarda din Robescu, şi mi-a văzut desene­le. După care, am început să facem troc: Nichita venea la mine în ate­lier, eu îi arătam desenele, după care cerea o hârtie. Convenţia era aşa: dacă-mi lua un desen mare, îmi scria un poem pe o hârtie mare, dacă lua un desen mic, îmi scria pe o hârtie mică. Am avut 33 ­de poeme de la el”, mărturisea într-un interviu artistul plastic.

Opere în ilustraţii

Pentru că iubeşte atât de mult literatura, a îmbogăţit cu ilustraţiile sale operele a numeroşi artişti: „Chira Chiralina” de Panait Istrati, „Demonul” de M.I. Lermontov, „Povestiri” de Ion Creangă, „Să nu uiţi, Darie” de Zaharia Stancu, „Poezii” de Alexandru Philippide, „Amintiri din prezent” de Nichita Stănescu, „Ce-ţi doresc eu ție, scumpă Românie”, „Sonete” şi Caietele Emi­nescu, „Puțin mai mult” de Carolina Ilica, „Urcarea muntelui” de Ileana Mălăncioiu, „17 ilustraţii la Ady Endre”, „Asimetria durerii” de Adam Puslojic. De asemenea, a realizat cărţi bibliofile pentru mai mulţi autori, între care: Adam Puslojic, Ovidiu, Dinu Săraru, Kanyady Sándor, Edgar Allan Poe, Victor Hugo, Lordul Byron, Nichita Stănescu, Horia Bădescu, Emil Botta, Virgil Mazilescu, Dinu Flămând, Eugen Suciu.

Pentru grafica la volumul „Tristele” al lui Ovidiu a obţinut premiul întâi pentru ilustrație la Leipzig, în 1972. Lista premiilor şi distincţiilor primite de artist este extrem de lungă. La fel şi lista oraşelor şi ţărilor în care a avut expoziţii. Selectiv, amintim: Frankfurt, Helsinki, Praga, Regensburg, Dusseldorf, Torino, Lodz, Rabat, Roma, Stuttgart, Cracovia, Bruxelles, Leipzig, Frechen, Katowice, Kiev, Tel Aviv, Baden-Baden, Moscova, Chișinău, Sto­ck­holm, Berlin, Paris, Viena.

Una dintre cele mai inte­re­san­te expoziţii ale sale a avut-o vara trecută, în 2021, la Muzeul Na­țional Cotroceni, ex­poziție care a purtat titlul „Peisaj românesc cu oameni și sfinți”. A expus ceea ce el numeşte „sculpturi desenate în lemn cu drujba și dalta”, sau „gravuri spațiale”, dar şi sculpturi de bronz, zeci de lucrări de grafică de mari dimensiuni, lucrări de pictură și o proiecție cu peste 150 de acuarele din caietele maestrului.