„Aş vrea să vă pun la suflet rugăciunea”

Mănăstirea Bic din judeţul Sălaj, cu cele două biserici, clădirile gospodăreşti, obştea şi credincioșii care o cercetează neîncetat, este rodul rugăciunilor, credinţei şi activităţii neobosite a maicii stareţe Marina Lupou. Nimic nu a putut să stea în calea credinţei unei copile născute şi crescute în aceste locuri, care a visat, în urmă cu mulţi ani, că în locurile natale va ridica o mănăstire. 

Maica Marina Lupou, stareţa Mănăstirii Bic, este fiică a locurilor în care a ridicat mănăstirea, fiind născută la 7 iunie 1947, în satul Iaz, județul Sălaj. A fost parte din obştile mănăstirilor Govora și Prislop şi s-a format teologic la liceul din Geoagiu și la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu. Un moment definitoriu în activitatea sa a fost ziua de 24 august 1994, când a început construirea mănăstirii. Mai multe vise repetate au determinat-o pe maica Marina să caute aievea locul arătat prin „semn ceresc”, apoi să înceapă construcţia.

Ucenică, la Prislop, a Sfântului Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop, maica Marina a avut încredere că visele ei se vor împlini: „Începutul mănăstirii a fost greu. Pe vremuri construiau mănăstirile domnitorii şi boieri cu pungi de galbeni. Dar acum, să alergi din casă în casă, din sat în sat, din ţară în ţară, nu e puţin. Istoria mănăstirii este lungă şi grea, aici totul s-a făcut cu multă jertfă. Eu am visat, la Prislop, că pe moştenirea părinţilor mei, aici, în Iaz, se construia mănăstire”, ne povesteşte maica stareţă.

„Locul pe care apoi l-am visat eu pentru mănăstire”

Maica Marina îşi aminteşte că fiind copilă mergea spre casa părinţilor şi a rătăcit drumul prin vijelia mare de zăpadă. Cineva din sat a găsit-o mai mult îngheţată şi a ajutat-o să ajungă în perimetrul satului, într-o zonă pe care a recunoscut-o, în furtuna de nea: „Am văzut poiana, livada, merii, perii, locul părinţilor mei. Acolo era locul acesta pe care apoi l-am visat eu pentru mănăstire”.

După un timp, în anul 2004, când a intrat la mănăstire, reumatismul a răbufnit, apoi s-a agravat şi s-a adăugat un cancer la stomac: „E un roman întreg. Cu acel cancer m-am dus la ­părintele Arsenie şi m-am vindecat. A doua zi m-am întors la mănăstire, la Govora, sănătoasă. La Govora am intrat în mănăstire, iar de acolo, cu maica stareţă, am ajuns la Prislop, în 1976. Visul cu mănăstirea l-am avut de trei ori. Aici, cum stăteam şi priveam la locul acesta, a apărut un cârd de berze, iar de unde s-au lansat ele, acolo am bătut ţăruşul. I-am spus sorei cu care eram că dacă nu voi trăi, acolo să pună piatra de temelie. Şi acolo am pus. Am pus hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul pentru biserică, fiind şi hramul din sat, iar pentru mănăstire am pus hramul Sfintei Treimi, pentru că Sfânta Treime le împlineşte pe toate. Iar biserica de lemn are hramul Adormirea Maicii Domnului. Biserica de lemn a fost adusă cu maşinile armatei din satul Stâna, acolo era în paragină, chiar dacă era monument istoric”.

Când a văzut cum se lucra la delimitarea terenului mănăstirii, primit de la Consiliul Judeţean Sălaj, maica Marina nu putea decât să îi mulţumească neîncetat lui Dumnezeu pentru minunea care se făcuse: „Ei măsurau cu aparatul, iar eu plângeam şi spuneam cuvintele psalmistului:

„Mănăstirea Bic este o minune dumnezeiască”

Maica stareţă ne mai povesteşte că la mănăstire s-au întâmplat multe minuni, un exemplu fiind un inginer care, fiind bolnav, a ţinut post timp de 40 de zile, perioadă în care nu a mâncat nimic: „Apoi i s-a arătat Maica Domnului care a coborât, pe nori, de la mănăstire, spre el. Iar Maica Domnului i-a spus:

Planul maicii stareţe a fost ca la mănăstire să facă un azil, apoi s-a întâmplat să aibă în grijă doi bătrâni, soţ şi soţie, care au locuit lângă biserica satului şi care nu aveau copii, iar în casa lor din anul 2005 s-a făcut azilul, care funcţionează şi în prezent, cu 33 de beneficiari.

Pentru continuarea lucrărilor la mănăstire şi mai ales pentru plata datoriilor pe care le adunase, a căutat ajutor peste tot, ajungând chiar şi peste Ocean: „Şi în Canada, şi în America, şi în Franţa. Aici, din nimic s-a făcut tot ce vedeţi. Am alergat în tot judeţul şi în judeţele învecinate. Ca să scap de datorii m-am dus în America. Într-un an, în 2006, am stat trei luni, în al doilea an am stat şase luni. Am fost în comunităţile noastre de români, care m-au primit aşa de frumos. Am fost acolo până în anul 2017, din doi în doi ani. Şi pictura din biserică este pe banii lor. Este o ctitorie românească, ce s-a ridicat şi cu bani din America”.

Maica păstrează amintirea Sfântului Arsenie de la Prislop, în preajma căruia a stat 20 de ani şi ar dori ca oamenii să fie mai atenţi la preocupările duhovniceşti, la rugăciune şi fapte bune, pentru că, citează din Sfântul Arsenie, „fărădelegile oamenilor atrag pustiirea pe pământ”.

„Vreau să vă pun la suflet rugăciunea. Din 2023 m-am îmbolnăvit de cancer. A fost generalizat şi am făcut Maslu pe mine. Am văzut minune dumnezeiască, pentru că după doi ani mi-am făcut CT-ul şi cancerul s-a retras în mare parte din corp, iar acum tratăm ce a mai rămas. Vă dau sfat să vă rugaţi, să faceţi Maslu, să vă spovediţi. Spunea Părintele Arsenie:

Îi îndeamnă pe toţi să se roage şi să citească din Psaltire

Maica ne-a mai povestit cum îi îndeamnă pe toţi să se roage şi să citească din Psaltire: „M-a sunat o femeie grav bolnavă:

Mii de credincioşi caută Mănăstirea Bic, iar mulţi dintre aceş­tia se leagă sufleteşte de acest loc dumnezeiesc şi se reîntorc pentru a face parte dintr-o comunitate ce creşte tot mai mult împreună cu rugăciunea şi citirea din Psaltire.