La Iași, se mănâncă film creștin pe pâine

Deși ar putea părea doar o expresie inspirată, la Iași, în aceste zile, chiar se mănâncă film creștin pe pâine. Iar ingredientele care țin publicul aproape de marele ecran sunt diverse: iertarea, credința trăită în comunitate, familia, suferința, dar și teme complexe, precum relația dintre părinți și copii, pierderea identității sau căutarea sensului vieții. Ajuns la cea de-a treia ediție, Festivalul Interna­țional de Film „Quo Vadis”, desfășurat în perioada 10-14 noiembrie, reușește să stârnească un interes deosebit. Nu doar ieșenii, ci și spectatori veniți din Botoșani sau Suceava participă la proiecții și la întâlnirile cu cineaștii invitați.

Atmosfera este una relaxată și caldă. Filmele nu se încheie odată cu gene­ricul de final, ci continuă prin între­bările spectatorilor, prin discuțiile cu regizorii și prin mărturisirile celor care recunosc că anumite povești i-au impresionat până la lacrimi. Tocmai această apropiere dintre public și creatorii de film pare să fie una dintre cele mai frumoase reușite ale festivalului.

Când suferința adună oamenii

Prima zi a adus în atenție două documentare în care suferința devine începutul unei experiențe comunitare. În „Happy Stones” („Pietre fericite”), al regizoarei bulgare Zoya Dimitrova, un tată îndurerat de moartea fiului său găsește alinare construind un paraclis în munți, cu ajutorul unei comunități de voluntari. O altă călătorie spre înălțimi este surprinsă în documentarul „Beyond the Peak” („Dincolo de vârf”), regizat de Aleksandar Jović. Acțiunea se desfășoară în Statele Unite și surprinde felul în care o comunitate sârbă, ajunsă la a treia generație pe pământ american, trăiește Ortodoxia. Un grup de alpiniști pornește într-o ascensiune dificilă pentru a pomeni un frate trecut la Domnul, transformând efortul fizic într-un urcuș duhovnicesc. Regizorul ne-a mărturisit că a conceput filmul ca pe o înălțare, introducând discret, în câteva cadre, imaginea Scării dumnezeiescului urcuș. Perso­najele urcă muntele pentru a-și înălța rugăciunea către Dumnezeu și a săvârși Sfânta Liturghie pe vârf. Experiența filmării l-a transformat și pe cineast din observator în participant la călătoria spirituală a protagoniștilor, primind Sfânta Împărtășanie alături de aceștia.

Iertarea, din perspectiva celui care a provocat suferința

Seara inaugurală a culminat cu proiecția filmului „Iertarea” (2026), cea mai recentă realizare a regizorului Nicolae Mărgineanu, cu Maria Ploae în distribuție. Filmul readuce în atenție o pagină dureroasă a istoriei recente: persecuția deținuților politici în timpul regimului comunist și suferința celor închiși pentru credința sau convingerile lor. De această dată însă, povestea este privită și dintr-un unghi mai puțin explorat în cinematografia dedicată detenției politice: cel al torționarului. Un om care a provocat suferințe cumplite ajunge să descopere, prin rugăciunile unui preot pe care îl maltratase, posibilitatea propriei izbăviri. Iertarea nu mai apare astfel doar ca un act de generozitate al victimei, ci ca o experiență care poate schimba destinul celui vinovat. În sala Ateneului Național din Iași, filmul a fost urmărit într-o liniște profundă. Au fost lacrimi, iar spectatorii au mărturisit ulterior cât de puternic i-a marcat povestea. Dincolo de drama istorică, filmul lasă în urmă o întrebare tulburătoare: cât de departe poate merge puterea iertării?

Un preot, un sat și puterea rugăciunii

Miercuri, printre producțiile românești prezentate publicului, un interes aparte l-a stârnit ­scurtmetrajul „The Way” („Calea”), produs de Mănăstirea Bucium. În numai 34 de minute, filmul urmărește povestea unui preot în vârstă, ­slujitor într-o comunitate rurală, care, la scurt timp după ce solicită transferul la o parohie de oraș, află că suferă de cancer în fază terminală. Din acel moment începe nu doar lupta cu boala, ci și o dramă interioară, aceea a acceptării suferinței și a propriei neputințe. Dar preotul nu este singur. Întreaga comunitate se mobilizează în rugăciune, iar încercarea sa devine, într-un anumit sens, încercarea tuturor. Filmul transmite un mesaj profund despre legătura dintre păstor și credincioșii săi. Nu vom dezvălui deznodă­mântul, pentru a lăsa viitorilor spectatori bucuria de a descoperi singuri taina acestei povești.

Cinemaul georgian și marile întrebări ale existenței

Seara de miercuri a aparținut regizorului georgian George Ovashvili, prezent la Iași cu două producții, „Beautiful Helen” și „The Moon Is a Father of Mine”. Filmele au adus în prim-plan condiția creatorului, relația dintre tată și copil, singurătatea, pierderea reperelor și încercarea omului de a-și regăsi locul în lume. Publicul a fost impresionat de complexitatea personajelor, de contrastele dintre lumină și întunericul interior, dar și de dialogurile care explorează crizele existențiale ale omului contemporan. Discuția de după proiecții a depășit timpul programat, fără ca spectatorii să se grăbească să plece. Într-o atmosferă deosebit de caldă, spectatorii au continuat să le adreseze întrebări regizorului și actriței georgiene Natia Chikviladze, protagonista filmului «Beautiful Helen». Întrebat despre felul în care construiește emoțiile personajelor, George Ovashvili a explicat că procesul său de creație este unul instinctiv, în care își urmează propriile trăiri, fără să urmărească manipularea emoțională a spectatorului. „Publicul este cel mai important pentru mine”, a mărturisit cineastul, subliniind că filmul presupune o relație sinceră între creator și cel căruia îi este adresată povestea.

Sacrul, între fotografie și cinematografie

Dincolo de proiecții, diminețile festivalului sunt dedicate colocviilor și întâlnirilor în care cineaști, fotografi și iubitori ai artei discută despre reprezentarea sacrului în imagine. Expoziția „Aproapele meu: Evanghelia trăită în comunitățile ortodoxe ale lumii”, curatoriată de Chris Vlahonasios, a deschis o reflecție asupra fotografiei ca mărturie a credinței trăite. Joi dimineață, atenția s-a îndreptat către lucrările fotografului Dmitri Brickman, realizate la Ierusalim. Imaginile sale surprind tensiuni și contraste ale condiției umane, invitând privitorul să descopere dincolo de aparențe. Expoziția a stârnit interesul nu doar al publicului, ci și al cineaștilor prezenți la festival.

Proiecții suplimentare, la cererea publicului

Interesul spectatorilor se anunță la fel de mare și pentru zilele următoare. Printre cele mai așteptate producții se numără „Moses the Black” și „Chemarea. Sfânta Cuvioasă Parascheva”, pentru ambele fiind solicitate proiecții suplimentare. În cazul filmului dedicat Sfintei Cuvioase Parascheva, regizat de Mara Ionescu, locurile pentru proiecția din 14 noiembrie, de la Ateneul Național din Iași, s-au ocupat atât de repede, încât organizatorii au programat o a doua întâlnire cu publicul. Aceasta va avea loc duminică, 15 noiembrie, de la ora 13:00, în Sala „Iustin Moisescu”, în prezența regizoarei.