Biblia - verset cu verset: Trupul, pieire sau izbăvire

Facerea 7, 15:

„Şi din tot trupul, în care se afla duh de viaţă, au intrat cu Noe în corabie perechi, perechi, parte bărbătească şi parte femeiască.“ Autorul biblic se repetă prin versetul de mai sus, afirmând încă o dată cine sunt supravieţuitorii potopului. Menţionarea substantivului trup în acest caz însă este folosit antitetic faţă de situaţia întâlnită la Facerea 6, 3 - „Dar Domnul Dumnezeu a zis: «Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup. Deci, zilele lor să mai fie o sută douăzeci de ani!»“ - sau la Facerea 6, 12 - „Şi a căutat Domnul Dumnezeu spre pământ şi, iată, era stricat, căci tot trupul se abătuse de la calea sa pe pământ“. Se face, astfel, o deosebire clară a celor păcătoşi, trupurile abătute de la calea cea bună, faţă de cei virtuoşi, cum era Noe şi familia lui care au fost aleşi pentru a supravieţui şi a perpetua umanitatea pe pământ. Astfel, Dumnezeu nu a ales să distrugă de tot omul şi „tot trupul, în care se afla duh de viaţă“, ci a ales, după cum spune Sfântul Chiril al Alexandriei, să „veselească pe cel drept cu viaţa în trup“: „Dacă, prin împletirea cu trupul, sufletul plăteşte pedepsele pentru păcate mai vechi decât viaţa în lume, şi trupul are un rol de pedeapsă pentru suflet, pentru care pricină potopul a fost adus în lume peste cei necredincioşi, iar Noe, fiind drept, s-a izbăvit şi a avut aceasta ca răsplată de la Dumnezeu pentru credinţă? Oare nu trebuia mai degrabă ca acei ce au săvârşit din necredinţă lucruri de nesuportat să rămână vreme mai îndelungată în lume, ca să fie pedepsiţi mai mult, iar cei buni să fie dezlegaţi de lanţurile trupului şi să reprimească drept răsplată pentru credinţa în Dumnezeu cununa eliberării de trup? Dar socotesc că Creatorul tuturor, fiind drept, rânduieşte fiecărei categorii ceea ce i se cuvine. Iar fiindcă, drept fiind, pedepseşte pe cel fără de lege cu moartea trupului şi veseleşte pe cel drept cu viaţa în trup, trupurile nu sunt o pedeapsă pentru sufletele oamenilor, ca să nu se arate Dumnezeu nedrept pedepsind cu har pe cel necredincios şi cinstind cu pedeapsa pe cel drept“.