Binecuvântarea căsătoriei este naşterea de prunci

Şi apropiindu-se fariseii, Îl întrebau, ispitindu-L, dacă este îngăduit unui bărbat să-şi lase femeia. Iar El, răspunzând, le-a zis: Ce v-a poruncit vouă Moise? Iar ei au zis: Moise a dat voie să-i scrie carte de despărţire şi să o lase. Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a scris porunca aceasta; Dar de la începutul făpturii, bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa. Şi vor fi amândoi un trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un trup. Deci ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu mai despartă. Dar în casă ucenicii L-au întrebat iarăşi despre aceasta. Şi El le-a zis: Oricine va lăsa pe femeia sa şi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea. Iar femeia, de-şi va lăsa bărbatul ei şi se va mărita cu altul, săvârşeşte adulter. Marcu 10, 2-12

Domnul Iisus Hristos ne arată cum trebuie să privim căsătoria, dar şi drepturile şi obligaţiile care decurg din căsătorie. Biserica socoteşte unirea dintre un bărbat şi o femeie ca fiind pecetluită printr-o Sfântă Taină, numită Sfânta Taină a Cununiei. Este una dintre cele şapte Sfinte Taine ale Bisericii noastre. Prin ele noi primim din partea lui Dumnezeu harul cel nevăzut care ne este necesar pentru mântuirea sufletelor. Căsătoria trebuie să aibă la bază dragostea sinceră dintre un bărbat şi o femeie. La acestea trebuie să adăugăm respectul şi purtarea de grijă a soţilor unul pentru altul. Domnul Hristos ne spune: soţii sunt un singur trup şi, mai adaugă El, „ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu mai despartă”. Nu ne căsătorim pentru câteva luni sau câţiva ani, ci pentru toată viaţa. Binecuvântarea căsătoriei este naşterea de prunci. Sfântul Ioan Gură de Aur aşa ne învaţă: „Dragostea schimbă însăşi natura lucrurilor. În mâna dragostei, toate devin bune”.