Bogata Olteană, satul cu o catedrală a simțământului românesc

Așezată în inima țării, în partea de nord-est a județului Brașov, Bogata Olteană este cunoscută tuturor prin minunata biserică înălțată aici, o adevărată catedrală, un monumental locaș de cult cu o arhitectură de sinteză românească, un far călăuzitor pentru cei care sunt în căutarea credinței și a valorilor autentice românești.

Atestată documentar pentru prima dată în secolul al XIV-lea, Bogata Olteană este una dintre cele mai vechi așezări din zonă. La 29 ianuarie 1337, regele Carol al Ungariei oferea, printr-o scrisoare de danie înregistrată la Vișegrad, mai multe terenuri comitelui Sibiului Henning de Cinc. Cel care a dus scrisoarea regelui Carol la vicevoievozii Transilvaniei, Ioan și Petru, a fost Ioan de Bogata. Acest nume i-a îndreptățit pe istorici să concluzioneze că satul Bogata ar fi fost unul dintre cele mai vechi din această parte de Ardeal, consemnează Osvald Neacșa în lucrarea monografică „File pentru monografia satului Bogata”, lucrare apărută în anul 1997, la 660 de ani de la atestarea documentară a localității. 

Aflat la confluența pârâului omonim cu râul Olt, în apropiere de pădurea cu același nume, Bogata a fost socotită din vechime un loc ideal pentru a-ți întemeia un cămin. Pădurile, poienile, dealurile rodnice au ademenit oamenii să se așeze aici. Importanța satului a crescut în timp și datorită drumului care lega Brașovul de Sighișoara și care străbătea și Bogata. Acest drum a fost o cale de comerț și de tranzit până în secolul al XIX-lea, când s-a construit actualul drum european 60. Autoritățile comuniste își doreau construirea unui baraj în zonă, ceea ce ar fi dus la dispariția satului. Dar, în urma intervențiilor fervente ale sătenilor și ale unor mari oameni ai vremii, a fost mutată locația din proiect și astfel a fost salvat satul.

Biserică unicat

Asemenea multor comunități de aici, satul este în prezent profund afectat de fenomenul depopulării, cele 28 de familii rămase fiind în mare parte îmbătrânite. Odinioară această zonă a țării era prosperă, în special datorită fabricii de ciment din apropiere, de la Hoghiz, comuna de care aparține Bogata Olteană, uzină unde munceau foarte mulți oameni. Mai mult, așa cum consemnează Osvald Neacșa, vreme îndelungată, la Bogata au existat moară de hârtie, glăjărie, moară de cereale, carieră de piatră și marmură, zootehnie și agricultură dezvoltate. În 1974 erau 370 de locuitori.

Bogata Olteană are însă şi ceva ce nu găsești în altă parte: o biserică unicat, o catedrală ridicată în vremuri foarte grele, prin ambiția unui preot, profesor de teologie, fiu al satului, părintele Spiridon Cândea. Locașul de cult are o arhitectură și o frumusețe cum rar vezi în lume și nu e de mirare că este căutat de iubitorii de artă și de Ortodoxie, dar și de străinii interesați de comorile patrimoniului românesc. La Bogata Olteană, această biserică înălțată maiestuos pe un deal este străjerul credinței și valorilor autentice românești din comunitate și nu numai.

Hanul „Bogatei”

Câteva lucruri despre sat aflăm chiar din monografia parohială. Se pare că așezarea Bogata Olteană este mult mai veche decât arată primele documente care o menționează. De altfel, numele și primele evenimente din istoria sa sunt învăluite într-o legendă păstrată în tradiția orală locală. Astfel, pe vatra actuală, adică la conflu­ența Văii Bogatei cu râul Olt, într-o zonă deluroasă și împădurită, de o rară frumusețe, exista un han condus de o femeie văduvă, foarte apreciată pentru priceperea ei. Tradiția spune că ar fi provenit dintr-o spiță domnească românească din comuna Dobârca, izgonită de ungurii care au cucerit Țara Fă­gărașului. Oamenii din împrejurimile acestui han, „pădurenii”, adică tăietorii de lemne, veneau des aici și o numeau pe această femeie „Bogata”. Se pare că de aici provine numele satului.

Istoricul Nicolae Stoicescu amintește, în lucrarea „Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor medievale din Transilvania”, denumirea „Oltbogat”. Același autor mențio­nea­ză anul 1720 pentru existența unei biserici ortodoxe la Bogata Olteană.

„Pe lângă această legendă a văduvei numite «Bogata», de la care ar proveni și numele satului nostru, există și altă explicație a denumirii «Bogata Olteană». Pământul din această zonă apropiată de râul Olt este foarte roditor, bun pentru cultivarea plantelor și nu numai”, ne-a spus parohul Mihai Gavrilă Simen.

Ctitoria părintelui profesor Spiridon Cândea

Biserica veche din lemn, menționată cu anul 1720, a fost mutată în satul Lupșa pentru a lăsa locul alteia din piatră. Sătenii au avut în gând mult timp, încă de la începutul secolului trecut, să ridice o nouă biserică de piatră, mai mare și mai frumoasă, mai ales că în zonă piatra de construcție se găsește din plin. Izbucnirea Primului Război Mondial a amânat, însă, împlinirea acestui deziderat al sătenilor. 

În sprijinul comunității a venit, după al Doilea Război Mondial, un fiu al satului, părintele Spi­ri­don Cândea, profesor de pastorală și liturgică la Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu. Părintele Cândea a motivat oamenii din sat, în plină expansiune a regimului comunist, să pornească la pregătirea materialelor de construcție, la fasonarea pietrei din Munții Perșanului. Trebuie amintit faptul că până atunci sătenii au adunat bani în două rânduri, dar cele două războaie mondiale și vremurile grele din acea perioadă au dus la pierderea acelor fonduri. 

Arhitectul Nicolae Crețoiu din București, cu origini în satul Bogata Olteană, prieten bun al părintelui profesor Spiridon Cândea, a făcut proiectul gratuit. Crețoiu a reușit să realizeze o operă unică, o catedrală cu o arhitectură de sinteză românească, pentru a arăta apartenența ardelenilor la patria-mamă și la tot ceea ce este românesc. Nici nu se putea realiza o operă mai reușită, un simbol de unitate națională în inima țării, aici unde secole la rând românii au visat la o patrie a tuturor românilor. 

Șicanele regimului comunist

Pregătirile pentru ridicarea bisericii au început încă din anul 1947. „Autoritățile comuniste au ridicat în două rânduri pietrele gata cioplite și au fost duse pentru construirea unei crescătorii de porci din Turzun. Oamenii nu s-au lăsat descurajați și au pregătit și a patra oară pietrele pentru zidire, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu”, ne-a mai spus părintele Mihai Gavrilă Simen. 

Părintele Spiridon Cândea avea să consemneze, în lucrarea „Monumentul de Artă Creș­tină. Biserica cea nouă din satul Bogata”, despre soarta celor care au pus piedici construirii locașului de cult: „Crescătoria de porci s-a năruit, așa cum s-au năruit cei care au dat ordine și au condus profanarea bisericii”. El a mențio­nat toate greutățile întâmpinate: opoziția secretarului de partid Dumitru Dancea, demersurile către Ministerul Cultelor, transportarea blocurilor de piatră etc. 

Zidarul, la prima și ultima sa lucrare 

Cel care a construit biserica din piatră fasonată a fost românul de origine italiană Francisc Dibernardo, în vârstă de 70 de ani la acea vreme și care nu construise nimic până atunci. 

„Socotesc că nu exagerez câtuși de puțin când spun că Francisc Dibernardo a fost un om trimis de Dumnezeu ca să realizeze această lucrare, rânduit de pronia cerească spre a înfăptui biserica aceasta. Și mai interesantă și mai ieșită din comun apare această lucrare dacă ne gândim că este prima clădire pe care a construit-o în viața lui Francisc Dibernardo. Deci această biserică este prima și ultima lui operă de acest gen. Eu socotesc că este o adevărată minune că un om care în întreaga lui viață n-a mai construit nici măcar o căsuță mică și neînsemnată a avut curajul, inspirația, priceperea și puterea să construiască, la 70 de ani, o biserică în genul, de proporțiile și pretențiile bisericii din Bogata”, consemna părintele Spiridon Cândea. Meritul cel mai mare îi revine, însă, părintelui profesor, care a reușit nu doar să motiveze oamenii din sat, adică cele puțin peste 40 de familii care viețuiau atunci la Bogata Olteană, ci să adune și fonduri pentru construcție de la alte comunități și de la oameni binevoitori. Regimul comunist nu i-a rămas dator. Părintele Cândea avea să simtă oroarea acestui regim în 1968, când a fost arestat și condamnat la trei ani de închisoare, fiind eliberat după un an.

Sculpturi și elemente decorative

Lucrările de construcție au început în 1954 și s-au finalizat în 1960. Locașul este construit din piatră cioplită la exterior, cărămidă în interior, cu fier şi beton. Este în stil moldovenesc, în formă de cruce cu trei abside, una la altar şi două la naos. Deasupra naosului s-a înălţat o turlă de pe care străjuieşte Sfânta Cruce, iar deasupra pronaosului este o boltă prelungită până deasupra cafasului. Biserica are o tindă şi un pridvor deschis, sprijinit pe patru stâlpi masivi de piatră cioplită. Toate ornamentele decorative cioplite în piatră din jurul ferestrelor, de la contraforturi, rozete, din pridvor și de la intrarea în biserică, au fost făcute de sculptorul Constantin Ştefan din Bughea de Sus, judeţul Argeş. Strănile sunt din stejar sculptat artistic cu diferite scene biblice, în rozete realizate la atelierele Patriarhiei Române de la Mănăstirea Plumbuita de către sculptorul Gheorghe Dumitrescu. Catapeteasma bisericii este donată de Patriarhul Justinian Marina şi este din lemn de cireş, de o rară frumusețe. Aceste lucrări au fost sprijinite de Departamentul Cultelor, Patriarhia Română, Arhiepiscopia Sibiului și alte centre eparhiale.

Pictura începută de părintele Arsenie Boca

Pictura interioară a bisericii de la Bogata Olteană a fost începută în anul 1960 de ieromonahul Arsenie Boca. „Părintele Arsenie Boca a venit aici pentru a picta în Sfântul Altar pe Maica Domnului Împărăteasa, cu Pruncul Hristos în brațe, străjuită de doi îngeri. Părintele Arsenie Boca nu a reușit să picteze întreaga biserică din cauza conjuncturii de atunci”, ne-a mai spus părintele paroh Mihai Gavrilă Simen. Părintele Spiridon Cândea consemnează demersurile sale eșuate de a-i aduce la Bogata pe pictorul Ștefan Constantinescu, numit Fănică, și pe pictorul Nicolae Stoica, chiar dacă părintele Cândea nu s-a gândit „nici o clipă să renunțe la serviciile pictorului Boca Zian”.

Lucrările de pictare a locașului au continuat abia în perioada 1978-1979, întrucât părintele Arsenie Boca nu a mai avut voie să părăsească atelierul de lucru de la București. Pictura în frescă a bisericii, dar şi a bolții din clopotniţă, a fost făcută de pictorul Costin Ioanid, profesor universitar la Facultatea de Arte din Bucureşti, împreună cu studenţii săi emeriţi. 

În ultimii ani, prin eforturile comunității păstorite de părintele Mihai Gavrilă Simen, locașul a fost restaurat, lucrările fiind binecuvântate recent de Înaltpreasfințitul Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului. 

Catedrala ocrotitoare a tradițiilor

Costumul popular din zonă este purtat cu mare drag de credincioșii din sat, atunci când vin la marile sărbători pentru a se ruga în această minunată biserică. Mai mult decât atât, tradițiile vechi, moștenite de la strămoși, sunt ținute la Bogata Olteană tocmai prin parohie. Părintele paroh conduce un frumos cor tra­di­țional, cu un repertoriu bogat de folclor și muzică patriotică. Este vorba de corul Seniorilor Cetății Rupea, unde se adună oameni din mai multe sate ale zonei, inclusiv Bogata Olteană. Corul participă la sfintele slujbe și la evenimente tradiționale din zonă și face cunoscut tuturor patrimoniul cultural și spiritual din satul brașovean.