„Ulmi-Poleni”, memorialul care uneşte generaţii

Memorialul „Ulmi-Poleni” din județul Iași este locul unde se împleteşte armonios trecutul, cu al său zbucium şi dureri uitate, cu prezentul clipei efemere şi al viitorului plin de speranţă. Este un loc „sfinţit” de Vasile Ciobanu, un om pe care nu l-au părăsit niciodată respectul pentru înaintaşi, iubirea faţă de semeni şi de locurile natale, dorinţa de cunoaştere şi de transmitere a valorilor care l-au călăuzit în viaţă. „Fiecare sat are istoria lui, doar că trebuie să se găsească cineva care să aibă iniţiativă şi dorinţă pentru a-l scoate din uitare. Aici, s-a întâmplat să fiu eu acela”, spune cu modestie ieşeanul, a cărui preocupare principală este grija pentru trecut şi viitor.

În satul ieşean Ulmi, ascuns parcă de ochii lumii agitate după lacul de acumulare Tansa-Belceşti, istoria se derulează filă cu filă prin faţa ochilor oricui priveşte creaţia născută din ambiţia şi determinarea unui fiu al satului.

Vasile Ciobanu a început cons­trucţia Memorialului „Ulmi-Poleni” din dorinţa de a scoate satul din uitare şi a-i fi recunoscut locul în istorie, iar dacă aruncăm o privire doar în trecutul ultimului veac, aici chiar au avut loc evenimente care merită să rămână cel puţin în memoria afectivă a acestei comunităţi: în anul 1901, la Conacul Moșiei Poleni, ministrul educației din acea vreme, Spiru Haret, a înființat prima Școală de Agricultură din judeţul Iași; în timpul Primului Război Mondial, când Iaşiul a ţinut loc de Capitală, la Ulmi au fost primiţi soldaţii din Regimentul 61 Infanterie, iar conacul a fost transformat în Infirmerie. Tot aici, dar în Al Doilea Război Mondial, a fost trasată linia frontului, iar în aprilie- mai 1944, pe platoul de deasupra satului, se consuma bătălia dintre tancurile sovietice şi germane, cunoscută în cărţile de istorie drept Bătălia de la Târgu Frumos.

„Fiecare sat are istoria lui, doar că trebuie să se găsească cineva care să aibă iniţiativă şi dorinţă pentru a-l scoate din uitare. S-a întâmplat să fiu eu acela. Bunicii mei îmi povesteau în copilărie multe întâmplări din timpul războiului, de dinainte de război, iar acest lucru tot mi-a revenit în minte. Într-o zi, i-am spus soţiei că vreau să înalţ o cruce pentru eroii satului, de acolo a pornit totul. Ştiţi, chiar aveam bani pregătiţi pentru un cavou şi m-am răzgândit. Mi-am spus că nu voi rămâne neîngropat, în schimb, aici, copiii vor pomeni numele meu. Şi îmi va fi suficient”, spune Vasile Ciobanu, fiu al satului Ulmi-Poleni.

Memorialul a fost ridicat prin grija neobosită şi contribuţia financiară a domnului Ciobanu, din donaţiile unor binefăcători şi cu sprijinul Primăriei şi Consiliului local Belceşti. Aici sunt organizate atât manifestări cu ocazia unor zile de mare însemnătate culturală, istorică şi religioasă, precum 24 Ianuarie, 1 Decembrie sau „Înălţarea Domnului”, dar şi serbări şcolare sau întâlniri culturale. La Memorial nu există un program de acces, vizitatorii, din sat sau de oriunde, fiind liberi să intre în incinta exterioară în orice moment al zilei.

Copiii învaţă istoria locului în parcul de joacă

Memorialul înălţat pe „Hotar”, în centrul satului Ulmi, include o „Cruce centenar” pe al cărei soclu de granit sunt scrişi eroii satului care au luptat în cele două războaie mondiale, „Chetroiul din Hotar”, menționat în documente de la 1802, un mic ansamblu format din crucea sovietică și cea germană (care fac referire la Bătălia de la Târgu Frumos din mai 1944), „Masa întoarcerii acasă” - o masă realizată din piatra originală care datează din anul 1908 şi panouri informative cu descrierea evenimentelor istorice ce au avut loc de-a lungul timpului pe aceste meleaguri. Un tun şi alte obiecte provenite de la un tanc şi găsite în apropierea satului sunt şi ele integrate în ansamblul deschis vizitării tuturor doritorilor.

„Aici, pe acest teren, era vatra vechiului sat, la graniţa dintre Ulmi şi Poleni (satul vechi), o pârloagă cum se zice, iar eu m-am gândit să-l readuc la viaţă, să-i dau o folosinţă. Am vrut să valorific istoria locală, să cinstim memoria trecutului şi, mai ales, să transmitem copiilor pentru că noi avem o datorie, aceea de a transmite generaţiilor tinere nişte valori. De aceea am şi montat panourile informative, ca să citească, măcar din curiozitate, ce am scris eu acolo. De exemplu, în unele am vorbit despre linia frontului, care a trecut pe aici, în altul despre Mihai Eminescu, care, revizor şcolar fiind, a fost în inspecţie la Şcoala Ulmi”, a punctat Vasile Ciobanu.

Memorialul inclus în proiectul „Noaptea Muzeelor la Sate”

Cu propriii nepoţi acasă, „bunicul” Ciobanu s-a îngrijit şi de copiii satului, care, ca să crească frumos şi pentru a se transforma în adulţii responsabili de mâine, au nevoie să-şi cunoască trecutul şi să-l respecte, să înveţe carte, dar şi să-şi petreacă timpul în mod creativ şi distractiv. „Când eram eu copil, aveam o toloacă (teren neîngrijit la marginea satului) unde ne adunam toţi copiii şi jucam fotbal, jucam jocuri, însă acum unde să se ducă? La crâşmă? Sau să umble aiurea pe cine ştie unde? Aşa că am început să amenajez un parc de joacă, mai de la nepoţi, mai din sponsorizări, am plantat flori, copaci. De asemenea, copiii de astăzi, chiar şi cei de la ţară, nu mai ştiu exact nici la ce se foloseau anumite obiecte, nici chiar obiceiurile nu le mai ţin. Sunt lucruri care ţin de identitatea noastră, pe care trebuie să ni le amintim măcar în momentele de sărbătoare…”, a mai spus Vasile Ciobanu.

Încet, încet, ansamblul a fost completat cu un loc de joacă multifuncţional şi o tiroliană mult apreciată de către copii, iar în apropierea Memorialului a fost amenajat un teren de sport, cu gazon, care înlocuieşte vechea toloacă din copilăria domnului Vasile Ciobanu.

În aceeaşi curte au răsărit şi două case, una având ca model o căsuţă de la anul 1900, la construcţia căreia s-au folosit materiale tradiţionale, iar cealaltă - o casă specifică perioadei postbelice. Amândouă au fost „decorate” cu obiecte casnice vechi folosite în gospodărie sau la muncile câmpului, aducând în prezent, spre uimirea copiilor, atmosfera din satul arhaic românesc.

Memorialul „Ulmi-Poleni” a fost inclus în 2023 în proiectul „Noaptea Muzeelor la Sate”, iar la acest eveniment, în fiecare an, Vasile Ciobanu, în calitate de amfitrion, le povesteşte copiilor despre istoria locului, le relatează legendele ţesute în jurul unor întâmplări, explicându-le, totodată, utilitatea obiectelor expuse şi importanţa perpetuării obiceiurilor şi tradiţiilor locului.

Vacanţa pe care „încă o mai aştept şi azi”

În amintirea vremurilor de demult, a nostalgiei copilăriei, dar şi a neajunsurilor specifice acelei perioade, i-a dus pe cei mai isteţi copii din sat în excursie până la Transfăgărăşan.

„Am organizat un concurs de istorie locală, iar cei care s-au afirmat au mers în excursie, o excursie care ne-a «îmbogăţit» pe toţi, copii şi adulţi însoţitori deopotrivă. Copil fiind, am trăit şi momente fericite, dar şi momente care mi-au produs durere în suflet. Terminasem clasa a VI-a, în anul 1964, și în vacanţa de vară am fost selectat, împreună cu alte două colege, să mergem în tabără la munte. Profesorul Hatură ne cheamă într-o zi la școală să venim pregătiți ca și cum vom merge în tabără, adică să avem cele necesare pentru două săptămâni. Eu nu aveam decât cravata roșie de pionier, pantaloni scurți din monton, o pereche de teniși purtați, așa că mi-am completat garderoba cu haine de împrumut de la văru’ Costică, cu trei ani mai mare: uniformă, o pereche de pantofi, șapcă și cămașă. Toate, se înţelege, cu câteva numere mai mari. Le-am înghesuit în valiza cu care a făcut armata bădia Mitică, am mai adăugat un ștergar de cânepă, două cămeși, rubașca din monton, o pereche de izmene, o bucată de săpun şi, mândru nevoie mare, ... fuga la școală. (...) M-am prezentat în cancelarie cu pantalonii suflecaţi, mâneca vestonului peste degete, pantofii târâiş şi, cu valiza încuiată cu lacata de la zahata bunicii, mergeam ţanţoş (râde). Profesorul mi-a zis că e bine şi o să mă anunţe când va fi vremea. Am plecat acasă şi am așteptat mult şi bine. Încă mai aştept şi azi...”, spune, cu oarecare resemnare, Vasile Ciobanu.

Câtă dezamăgire trebuie să fi fost în sufletul unui copil de 12 ani a cărui speranţă de a vedea şi lumea de dincolo de sat se năruise imediat ce a încolţit… Însă această întâmplare pe care o povesteşte şi copiilor ori de câte ori are ocazia a fost poate punctul de cotitură din viaţa lui Vasile Ciobanu. O viaţă construită cu multă muncă, virtute însuşită în satul natal, pe prispa bunicilor neştiutori de carte, care l-au încurajat mereu să înveţe şi să îndrăznească totdeauna mai mult: a făcut şcoala profesională la Iaşi, mai apoi liceul la seral (în timp ce muncea), apoi facultatea, a lucrat la Antibiotice Iaşi, Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni”, iar mai apoi, în 1994, a înfiinţat firma Chemical Company, care este, în prezent, un actor important pe piaţa produselor chimice din Iaşi.