Botezul Omului fără păcate

La 30 de ani, Mântuitorul Iisus Hristos a fost botezat în râul Iordan de către Ioan Botezătorul, asemenea sutelor de evrei care au venit să-şi spele păcatele. Iisus Hristos nu a venit la Iordan pentru a se pocăi sau pentru a se curăţi de păcate, ci pentru a-Şi arăta pentru prima dată divinitatea, locul în Sfânta Treime şi misiunea pentru care a fost trimis pe pământ.

Botezul Domnului (Sfânta Arătare sau Epifanie) este unul dintre cele douăsprezece praznice împărăteşti din timpul anului bisericesc, de aici înţelegând şi importanţa evenimentului. Iniţial, în primele secole creştine, sărbătoarea era ţinută odată cu Naşterea Domnului, pe 6 ianuarie, ca o dublă sărbătoare numită Sfânta Epifanie. Cele două sărbători s-au separat în jurul secolului al IV-lea. Deşi textele amintite din Sfânta Scriptură nu oferă multe detalii despre viaţa lui Iisus de până la 30 de ani, când a venit la Iordan pentru a fi botezat de Ioan, se ştie că Mântuitorul a stat în Nazaret, în casa mamei sale, împreună cu Iosif, de la care a învăţat meşteşugul tâmplăriei. Când a împlinit 30 de ani, vârsta majoratului la evrei, Iisus a venit petru a fi recunosut de Ioan şi pentru a fi botezat, moment din care Şi-a început activitatea misionară. Ioan Înaintemergătorul Evangheliile sinoptice relatează evenimentul insistând asupra personalităţii celui care a oficiat Botezul Domnului, şi anume Ioan Botezătorul. Acesta era un prooroc trimis de Dumnezeu pentru a vesti apropiata venire a lui Mesia şi a răspândi botezul pocăinţei de la râul Iordan. De aici şi numele de Înaintemergătorul, pe care Ioan l-a primit. Cu toate acestea, evreii îl confundau adesea cu Mesia, lucru criticat în mai multe rânduri de Ioan, după cum citim în Evanghelii. Începutul activităţii lui Iisus Spre deosebire de Evangheliile sinoptice, Evanghelia după Ioan nu insistă asupra momentului în sine, la care ştim că s-au produs anumite minuni, arătându-se Sfânta Treime: cerul s-a deschis, Duhul Sfânt în chip de porumbel s-a arătat, iar glasul Tatălui Ceresc a exclamat: „Acesta este Fiul Meu Cel preaiubit“. Ioan Evanghelistul insistă asupra momentului identificării lui Iisus ca „Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatele lumii“. Este, de fapt, recunoaşterea mesianităţii lui Iisus şi legitimizarea activităţii Sale pământeşti. Ucenicii lui Ioan Botezătorul au devenit ucenicii lui Iisus, unii dintre ei devenind chiar şi Apostoli. Eveniment istoric Botezul Domnului în râul Iordan a fost un eveniment contestat de unii cercetători, care au susţinut ipoteza că acesta ar fi o legendă. Stephen L. Harris a arăta că, deşi istoricii au puţine informaţii şi mărturii istorice despre eveniment, totuşi acesta s-a petrecut în realitate. Însuşi Ioan Botezătorul este un personaj real. Mărturie stau cercetările şcolilor de interpretare istorico-critică a Sfintei Scripturi. Conform acestora, evenimentul este credibil, întrucât îndeplineşte criteriul multiplei atestări în Sfânta Scriptură şi cel al disimilării. Chiar şi cercetători precum Paula Fredriksen, care contestă multe pasaje din Evanghelii, consideră Botezul Domnului ca eveniment real. Multipla atestare Conform primului criteriu, trei dintre cele patru Evanghelii arată că Iisus a fost botezat de Ioan, ceea ce confirmă atât oficiantul, cât şi evenimentul în sine. De asemenea, Ioan este amintit în aceste texte ca propovăduitorul lui Mesia, ca cel care boteza pe evrei spre a-L primi pe Iisus. Un botez al recunoaşterii Cel de-al doilea criteriu pe care cercetătorii Sfintei Scripturi îl invocă pentru a dovedi realitatea evenimentului este cel al disimulării. Astfel, deoarece Iisus a fost fără de păcat, nu era nevoie să fie botezat de Ioan. Creştinii primelor secole nu ar fi putut inventa un asemenea moment, pentru că ar fi discreditat imaginea lui Iisus. De aceea, cercetătorii arată că evenimentul s-a produs în realitate, cu profunde semnificaţii spirituale. Mărturii necreştine Pe lângă cercetările istoricilor şi mărturiile Sfintei Scripturi, există şi alte dovezi ale istoricităţii evenimentului. Astfel, el este relatat şi în multe dintre scrierile apocrife. De asemenea, au existat în primele secole creştine o serie de credinţe eretice, precum adopţianismul sau cerintianismul care aminteau de Botezul Domnului. Cu toate că ereziile au fost condamnate, mărturiile lor dovedesc şi ele că botezul s-a realizat aşa cum ne spun Evangheliile. ▲ Botezul cu focul Duhului Sfânt Evangheliile sinoptice ne arată că Ioan Botezătorul spunea că Mesia, Cel Care va veni după el, nu va boteza cu apă, ci cu Duh Sfânt şi cu foc. Focul a fost în Antichitate simbolul mâniei, al furiei. De aceea, mulţi traducători s-au ferit de a folosi acest cuvânt în pasajele amintite. Odată cu descoperirea manuscriselor de la Marea Moartă, cercetătorii au arătat că în aceste texte, uneori, alături de termenul „Duh Sfânt“ este folosit şi cuvântul „mânie“. De aici înainte a început să se traducă şi cuvântul „foc“. O altă temere a traducătorilor pasajelor privitoare la Botezul Domnului a fost cea referitoare la legătura care s-ar putea face între Ioan, Botezătorul cu apă, şi Iisus, Botezătorul cu foc, şi dualitatea din mitologia sumeriană. Babilonienii cinsteau pe Enki, devenit Ea, iar în timpul lui Ioan şi Iisus, se numea Oannes, nume apropiat de Ioan. Această temere era întărită şi de faptul că Oannes era considerată zeiţa apei pure, premergătoarea zeului soarelui şi a focului. Desigur, legăturile nu există în realitate, fiind simple coincidenţe, dar manipulate de cei care contestă veridicitatea evenimentelor din viaţa Mântuitorului. ▲ Locul unde s-a botezat Iisus Ioan Botezătorul trăia şi boteza în Iudeea, la Iordan, într-un loc arid, numit „sălbăticie“ sau chiar deşert. Cercetătorii arată că termenul de „sălbăticie“, folosit pentru a arăta locul unde Ioan trăia, era de fapt locul unde trăiau esenienii, o grupare religioasă a evreilor. Unii susţin chiar că Ioan era unul dintre liderii mari ai acestei secte. Alţii, precum Donald Guthrie, arată că termenul de „sălbăticie“ era folosit pentru locurile nepopulate, unde se retrăgeau cei care doreau să fie mai aproape de Dumnezeu. Conform tradiţiei, Iisus s-a întâlnit cu Ioan la râul Iordan, la câţiva kilometri de actualul pod Allenby, aproape de Qasir-al-Yahud. Astăzi, pe aceste locuri se află o veche mănăstire ortodoxă.